Criza lovește în plin construcțiile, unul dintre ultimele motoare ale economiei reale. Zeci de mii de muncitori și ingineri sunt trimiși în șomaj, șantierele se închid, iar firmele românești își pierd ultimele rezerve. Cauza? Statul nu și-a plătit obligațiile și a stopat lucrările începute.
Antreprenorii au livrat, au lucrat, au emis facturi — dar statul refuză să le achite. În schimb, cere în continuare taxe și impozite pentru facturi neîncasate, transformând relația contractuală într-o bătaie de joc. România ajunge astfel în absurdul total: statul devine principalul factor de faliment pentru mediul privat.
În loc să fie locomotiva dezvoltării, statul a tras frâna de mână. Investițiile publice sunt blocate, firmele românești sunt împinse spre colaps, iar mii de familii rămân fără venituri. Într-o economie deja fragilă, prăbușirea construcțiilor e semnalul clar că urmează o iarnă grea pentru toată țara.
