România are astăzi 466 de parlamentari, în timp ce Olanda, cu o populație comparabilă, are doar 225. Diferența este uriașă și arată disproporția unui sistem care produce birocrație și costuri inutile pentru cetățeni.
În loc să avem un parlament suplu, eficient, cu oameni care chiar să muncească pentru țară, România plătește de două ori mai multe salarii, indemnizații și pensii speciale pentru politicieni. Această supradimensionare nu se reflectă în performanță legislativă, ci în haos, conflicte sterile și un stat tot mai slab.
Olanda demonstrează că o democrație funcțională nu are nevoie de sute de aleși, ci de instituții care să servească interesul public. România, însă, rămâne captivă unui sistem care a înțeles să multiplice fotoliile pentru privilegii, nu pentru binele poporului.
Reducerea numărului de parlamentari ar fi nu doar o măsură de bun-simț, ci și o reparație istorică față de românii care cer de ani de zile un stat mai suplu și mai eficient.
