un editorial de Ioana Ene Dogioiu
Este o mare eroare să încerci să convingi oamenii că ceea ce ei trăiesc zilnic nu este adevărat și să încerci să le servești o realitate paralelă, așa cum a făcut sâmbătă, extrem de populist, premierul Ciolacu cu bonul de la cumpărături de 93,5 lei, bani cu care ar fi cumpărat cam tot ce avea nevoie. Deci, cum ar veni, viața în România e chiar ieftină.
Să ne uităm pe bonul postat de dl Ciolacu: un litru de ulei de floarea soarelui, o conservă de pate de pui și una de porc, 350 g de salam, o bere (spune dl Ciolacu, pe bon apar două), 200 gr de ceapă, 800 gr mere, 1,1 kg cartofi, 500 de gr castraveți, o salată verde, 10 ouă, 2 iaurturi de 140 de gr, 300 gr de telemea, un kg de zahăr, o pâine de jumătate de kg, o punga bio și una de hârtie.
Asta, scrie dl Ciolacu, este tot ce i-a trebuit și iată că suta de lei nu doar că i-a ajuns, dar i-a și prisosit. Putea să ia și roșii, spune dl Ciolacu.
Ce e pe bonul acesta e tot ce avea nevoie pentru ce și pentru câte persoane? O familie de doi adulți și doi copii ce face cu ce are dl Ciolacu pe bon? Un mic dejun la limită și o mică parte din necesarul vegetal al unui prânz sau unei cine.
Unde este carnea pe acel bon? De care o fi ea. Pateul și salamul nu sunt echivalente, ba chiar, după ce ne uităm pe etichete, nu ar trebui promovate ca alimentație corectă. Unde e laptele? Untul? Ce faci cu 200 de grame de ceapă? Unde sunt niște paste făinoase? Fructele?
Cei mai mulți dintre comentatorii la postarea dlui Ciolacu s-au simțit, pe bună dreptate, insultați de acest exercițiu populist rupt de realitate.
Ceea ce a încercat să eludeze premierul, cu acest răspuns la o întrebare pusă în urmă cu câteva zile de presă, este că, în pofida altui exercițiu de populism în cea mai mare parte eșuat, cel al scăderii prețului la câteva alimente de bază (unele nici nu sunt pe bonul lui Ciolacu, că i-ar fi aruncat în aer prețul final), mâncarea este extrem de scumpă în România, mai ales prin raportare la nivelul veniturilor. Și nu veniturile din București, Capitala e demult decuplată de restul țării la capitolul bani, e o bulă irelevantă pentru România din acest punct de vedere.
De ce e așa? Pentru că imensa majoritate a mâncării din magazinele românești, 70%, este importată. În topul importurilor: carnea de porc, care lipsea de pe bonul dlui Ciolacu, brânza (o fi cumpărat autohtonă?) și produsele de patiserie.
De ce importăm mult? Pentru că România produce puțin și scump, iar importând mâncare importăm și inflație. Exportăm materie primă, implicit subvenții, și importăm produsele finite făcute din ea.
De ce produce puțin și scump? Pentru că niciun guvern, nici actualul, nu a făcut nimic pentru a stimula cu adevărat acest domeniu, cu excepția acelor facilitați fiscale pentru salariile din agricultură, care urmează să fie eliminate și compensate cu o creștere a salariului minim în domeniu, care va cădea tot pe capul antreprenorilor.
Satele sunt depopulate, forța de muncă e greu de găsit, politicile guvernului sunt complet impredictibile, miniștrii agricuturii unul mai incompetent ca altul, fermele funcționează la limita subzistenței.
O analiză realizată de Europa Liberă anul acesta arată că în privința uleiului, de exemplu, România exportă floarea soarelui de 600 de milioane de euro, în loc să exporte ulei, la preț triplu, ba mai și importă 10% din necesar, pentru că mai are doar trei procesatori importanți.
Mai sunt doar două fabrici care produc zahăr, cea mai mare parte a zahărului de pe rafturi, în pungi cu denumiri românești, este doar ambalat în România, și produs prin Polonia sau Germania.
Mâncarea e scumpă în România pentru că nu există politici inteligente în domeniu care să stimuleze producția și, cel puțin la fel de important, să o adapteze la comerțul din ziua de azi, bazat pe mari lanțuri de magazine care au nevoie de flux masiv și constant.
În loc să ne convingă că ne e bine și doar nu ne dăm seama, premierul Ciolacu ar trebui să se concentreze tocmai pe aceste probleme, să lase oamenii care se pricep să facă un plan pe care să-l aplice și după aceea, peste niște ani, poate că bonul dlui Ciolacu va fi cu adevărat acoperitor.
Deocamdată e o mascaradă populistă ieftină despre mâncarea scumpă.
