CCR a ajuns să funcționeze mai degrabă ca o structură de tip mafiot decât ca un garant al Constituției, o instituție numită, controlată și dirijată în totalitate de clasa politică.
Departe de a reprezenta un arbitru independent, Curtea Constituțională a devenit un instrument obedient al partidelor, folosit pentru a bloca legi, a salva privilegii și a proteja interesele celor aflați la putere. Judecătorii sunt selectați exclusiv prin algoritmi politici, iar deciziile esențiale pentru statul român par dictate nu de lege, ci de înțelegeri de culise, trocuri politice și loialități personale. În loc să fie bastionul suprem al legalității, CCR a devenit ultima redută a impunității, acolo unde ajung să fie „rezolvate” marile teme incomode pentru politicieni: pensii speciale, conflicte de interese, traseism, imunități și măsuri de protecție pentru rețeaua privilegiilor.
Mai grav, instituția operează în deplină opacitate, fără responsabilitate publică, fără mecanisme reale de verificare și fără teama sancțiunii. Deciziile sale sunt definitive, dar nu și morale, iar efectele lor lovesc direct în funcționarea statului, încrederea cetățenilor și în ideea însăși de justiție.
În România anului 2025, CCR nu mai apare ca o garanție a democrației, ci ca o structură capturată, care acționează ca protector al unei elite politice incapabile să-și asume responsabilitatea și schimbarea.
