Europa a izolat Rusia, China și acum America. Întrebarea este dacă nu cumva Europa se autoizolează
Europa pare să fi descoperit rețeta perfectă a diplomației moderne: dacă nu-ți place un partener economic sau geopolitic, îl izolezi. Așa a început cu Rusia – pentru că, desigur, energia ieftină și comerțul cu materii prime sunt lucruri depășite. Apoi a venit rândul Chinei, care a fost privită brusc ca un pericol pentru „sustenabilitatea” noastră economică, de parcă europenii ar fi inventat fabricile și chinezii ar fi doar niște hoți de tehnologie. Iar acum, apoteotic, relațiile cu America încep să scârțâie, pentru că și acolo se practică protecționismul – o idee pe care europenii o urăsc doar atunci când nu o aplică ei înșiși.
Așadar, după o muncă asiduă de ani de zile, Uniunea Europeană a reușit să-și pună singură o fundă de izolare geopolitică. Eroii birocrației de la Bruxelles au decis că e mai bine să fim singuri, independenți și, cel mai important, complet dependenți de noi înșine – ceea ce, în practică, se traduce prin stagnare economică, creșterea prețurilor și relocarea industriilor strategice în afara Europei. Între timp, SUA își vede de treaba ei, China continuă să producă și să exporte, iar Rusia s-a reorientat către Asia, vânzând petrol și gaze la prețuri pe care europenii doar le visează.
Ceea ce ne duce la marea întrebare: cine mai rămâne prietenul Europei? Poate Groenlanda? Antarctica? Sau vom ajunge să sancționăm și propriile noastre economii în numele unor principii pe care nimeni altcineva nu le respectă? Oricum ar fi, UE demonstrează încă o dată că a fi corect politic este mai important decât a fi realist. Doar că realitatea, spre deosebire de declarațiile de la Bruxelles, vine cu facturi de plătit.
