George Simion, liderul AUR, a revenit cu declarații halucinante despre „revenirea la turul 2″ și alegeri anticipate, confirmând, o dată în plus, că agenda sa politică oscilează haotic între oportunism electoral și loialitate față de o cauză pe care el însuși a abandonat-o când a contat.
Discursul lui Simion din această perioadă este un amalgam de contradicții care ar trebui să îngrijoreze orice alegător serios. „Niciodată să nu spunem niciodată” este o formulare care nu spune absolut nimic, dar sună a profunzime politică pentru publicul neavizat. Propunerea unei alianțe cu PNL și USR – același PNL și USR pe care AUR i-a atacat ani la rând ca fiind „sistemul”, „globalișii”, „trădătorii României” – este acum prezentată ca o opțiune firească pentru moțiuni și alegeri anticipate. Iar afirmația că „domnul Călin Georgescu a câștigat alegerile” vine convenabil după ce, în momentele decisive ale crizei constituționale și electorale, Simion a ales să nu își asume această poziție cu fermitate.
Ceea ce Simion face în acest moment este un calcul electoral transparent. Cu alegerile anticipate pe masă ca subiect de discuție în spațiul politic, liderul AUR încearcă să se poziționeze simultan ca campion al suveranismului, cerând revenirea la turul 2 pentru a-și redobândi credibilitatea în fața electoratului Georgescu pe care l-a pierdut, ca partener de dialog instituțional negociind cu PNL și USR pentru a nu fi marginalizat politic, și ca victimă a sistemului, invocând interdicțiile lui Nicușor Dan ca scuză pentru inacțiune. Această gimnastică politică este exact definiția trădării de principii, îmbrăcată în retorică patriotică.
România, „dusă la marginea prăpastiei” – dar de cine?
Simion afirmă că „românii au fost conduși pe marginea prăpastiei de cei pe care i-au votat”. O afirmație cel puțin îndrăzneață din partea unui lider care a acumulat un scor electoral important pe promisiuni de schimbare radicală, a ezitat sistematic să își asume pozițiile dure când a venit momentul acțiunii concrete și a lăsat tabăra suveranistă fragmentată și vulnerabilă tocmai în momentul de maximă tensiune constituțională. Dacă cineva a contribuit la această „margine a prăpastiei”, merită ca George Simion să privească și în propria ogradă.
„De la vorbă la faptă e un lucru mare” – chiar Simion a spus-o. Și în această privință, cel puțin, liderul AUR are dreptate. Problema este că el însuși este cel mai bun exemplu pentru această distanță uriașă dintre discurs și acțiune. Românii care au crezut în AUR ca forță de schimbare autentică merită mai mult decât un lider care redescoperă principiile suveraniste exact când au valoare electorală și le abandonează când au cost politic real. Alegerile anticipate, turul 2, moțiunile de cenzură – toate sunt binevenit discutate democratic. Dar credibilitatea acestor deziderate depinde crucial de cine le poartă. Iar George Simion, prin comportamentul său din ultimele luni, și-a erodat serios dreptul moral de a fi vocea acestor cauze.
