Un document diplomatic neoficial („non-paper”), prezentat de delegația Federației Ruse în cadrul negocierilor cu ușile închise de la Abu Dhabi și obținut de publicația The New York Times, scoate la iveală planul maximalist al lui Vladimir Putin: dezarmarea completă a Ucrainei, evacuarea bazelor și a trupelor NATO din România, Polonia și statele baltice și reîmpărțirea Europei în sfere de influență după modelul Pactului de la Varșovia.
Pusă în oglindă cu lista pretențiilor Kremlinului, conduita politică a președintelui AUR, George Simion — marcată de blocarea legilor de apărare a spațiului aerian românesc, opoziția față de sprijinul militar pentru Kiev și anestezia publică prin care susține că „Rusia nu este o amenințare” — conturează imaginea unei trădări directe a intereselor fundamentale de apărare ale României în favoarea agendei Moscovei.
Ultimatumul Moscovei de la Abu Dhabi: România, lăsată fără baze aliate și întoarsă în logica Războiului Rece
Documentul prezentat de negociatorii ruși la Abu Dhabi (în fața emisarilor americani și a comandantului suprem al forțelor aliate din Europa, generalul Alexus Grynkewich) formulează condițiile pe care Kremlinul le pretinde necesare pentru eliminarea așa-numitelor „cauze profunde” ale războiului. Deși sursele diplomatice indică faptul că Moscova a lăsat să se înțeleagă o presupusă „flexibilitate” în negocieri, lista reprezintă arhitectura de securitate pe care Vladimir Putin vrea să o impună Europei de Est:
- Retragerea trupelor și a bazelor NATO pe pozițiile din 1997: Rusia nu cere ieșirea formală a României, Poloniei sau a statelor baltice (Estonia, Letonia, Lituania) din Alianță, ci golirea de conținut a Articolului 5 prin desființarea bazelor militare și retragerea tuturor trupelor aliate de pe teritoriul statelor care au aderat după 1997. Pentru România, aceasta ar însemna lichidarea scutului de la Deveselu, evacuarea bazei de la Mihail Kogălniceanu și desființarea Grupului de Luptă NATO de la Cincu.
- Paralizarea militară a Flancului Estic: Oprirea oricărei extinderi viitoare a NATO și interzicerea „oricărei activități militare” a Alianței în Ucraina, Europa de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală.
- Dezarmarea totală a Ucrainei: Încetarea furnizării către Kiev a „oricărui tip de arme, echipamente și produse militare occidentale”, lăsând statul vecin fără capacitate de ripostă în fața unei noi ofensive rusești.
- Neutralizarea apărării europene pentru Kiev: Acceptarea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană doar cu condiția ca aceasta să nu participe la politica de apărare comună a blocului comunitar.
- Anularea umbrelei nucleare europene: Garanții formale că Marea Britanie și Franța nu își vor folosi arsenalele nucleare pentru a proteja alte state europene, în paralel cu încetarea mecanismelor NATO de partajare nucleară (nuclear sharing).
Mai mult, în timpul discuțiilor de la Abu Dhabi, oficialii ruși au invocat deschis sferele de influență din perioada Războiului Rece și epoca Pactului de la Varșovia drept un „model de stabilitate” care ar fi redus riscul conflictelor prin delimitarea zonelor de control între marile puteri — o invitație directă la o nouă Ialta, în care România să redevină o zonă-tampon vulnerabilă la discreția Moscovei.
George Simion, executantul de la București al punctelor din documentul Kremlinului
Citite în paralel cu declarațiile publice și voturile din Parlamentul României ale liderului AUR, George Simion, cerințele Rusiei de la Abu Dhabi arată o suprapunere care depășește simpla coincidență politică și intră în sfera trădării intereselor de securitate ale statului român:
- Punctul 3 al Rusiei (tăierea livrărilor de arme către Ucraina) este promovat identic de George Simion: În timp ce Moscova cere la masa negocierilor oprirea oricărui flux de echipamente militare occidentale către Kiev pentru a îngenunchea armata ucraineană și a aduce trupele rusești la Gurile Dunării și pe granița cu Republica Moldova, George Simion a făcut din blocarea ajutorului pentru Ucraina pilonul central al politicii sale externe. Liderul AUR a declarat în repetate rânduri pentru presa internațională (Politico, Reuters, Euronews) că se opune oricărui sprijin militar pentru Kiev, a denunțat acordul bilateral de securitate România–Ucraina semnat în marja Summitului NATO și a ordonat parlamentarilor AUR să voteze împotriva donării sistemului Patriot.
- Negarea amenințării rusești în timp ce Putin cere dezarmarea României: Deși Kremlinul cere negru pe alb evacuarea trupelor NATO din România și întoarcerea la sfera de influență de tip sovietic, George Simion a încercat să adormă vigilența opiniei publice, declarând într-un interviu oficial pentru agenția Reuters că „Rusia nu are potențialul de a reprezenta o amenințare semnificativă la adresa NATO”. Să susții că regimul de la Moscova nu reprezintă un pericol pentru Alianță în timp ce oficialii ruși cer oficial desființarea bazelor aliate de pe teritoriul României reprezintă un act de complicitate politică și de subminare a apărării naționale.
- Sabotarea apărării aeriene și atacul la comanda aliată (Punctele 1 și 2 din planul Moscovei): Înainte ca Rusia să ceară la Abu Dhabi interzicerea activităților militare NATO în Europa de Est, George Simion și parlamentarii AUR au votat în Parlamentul României (și au atacat la Curtea Constituțională) împotriva legii care permite Armatei Române să doboare dronele rusești ce încalcă spațiul aerian național în județele Tulcea și Galați. Pretextul invocat de AUR a fost tocmai opoziția față de transferul de autoritate către structurile de comandă aliate ale NATO pe teritoriul României — o retorică fals „suveranistă” care servește direct obiectivului rusesc de a decupla armata română de comandamentele operative ale Alianței.
Sub masca unui fals „pacifism” și a unui suveranism de fațadă, George Simion — politician cu interdicție de intrare atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova din rațiuni de securitate națională — promovează la București exact liniile de forță din documentul pus pe masă de regimul Putin la Abu Dhabi. Atunci când un lider politic din România militează pentru lăsarea Ucrainei fără arme în fața invadatorului, blochează legile care protejează teritoriul românesc de dronele rusești și neagă amenințarea militară a Kremlinului în timp ce Moscova cere întoarcerea la logica Pactului de la Varșovia, acțiunile sale nu mai reprezintă o simplă opțiune electorală, ci o trădare a garanțiilor de securitate care țin România în afara războiului.
