Într-o lume în care politicienii promit, dar nu îndrăznesc, Javier Milei a ales bisturiul în locul pansamentului. A preluat o țară epuizată de inflație, corupție și dependență de subvenții, și a decis să-i aplice o cură de șoc fără anestezie. A tăiat finanțările care hrăneau risipa, a liberalizat cursul de schimb — lăsând peso-ul să își găsească singur valoarea reală — și a închis robinetul importurilor neesențiale.
Rezultatele au fost spectaculoase: în 2023, Argentina înregistra un deficit comercial de –6,9 miliarde USD, iar în 2024 a trecut la un excedent de +18,9 miliarde USD. O corecție de aproape 26 de miliarde, obținută prin măsuri dure, dar necesare. Peso-ul, care în 2023 se schimba la peste 800 ARS pentru un dolar, a fost lăsat să plutească liber, iar piața — nu guvernul — a început să decidă prețul real al monedei.
Milei a urmat principiul formulat cu jumătate de secol în urmă de Milton Friedman, care spunea: „Niciun guvern nu poate ști mai bine decât piața care este prețul corect al propriei monede.” Iar piața i-a dat dreptate. Austeritatea sa nu a fost populară, dar a readus disciplina fiscală și încrederea investitorilor.
Argentina, țara marilor crize și a viselor întrerupte, arată astăzi că uneori vindecarea nu vine din compromis, ci din curajul de a lăsa realitatea să-și spună singură prețul.
