Gradul de responsabilitate al unui individ este direct corelat cu nivelul său de educație și civilizație.
Mă uitam ieri la magazin la un cetățean ce a pus mână pe absolut toate sticlele din frigider. Parcă era un gest de sfidare, o dorință de a nu respecta regulile. Alții au făcut același lucru cu merele.
În unele cazuri e posibil să fie chiar rea-voință, o dorință animalică de a face rău.
Atunci când măsurile coexercitive nu mai pot fi aplicate dezastrul stă la pândă. Societatea românească nu cunoaște încă drama unui număr ridicar de victime deoarece măsurile de izolare au fost timpurii și aplicate dur.
Curtea Constituțională a scos din mâinile guvernului o unealtă importantă: amendă. Consecințele se văd deja: parcurile s-au umplut, iar circulația s-a intensificat.
Dacă se va da drumul și la metrou atunci catastrofa va fi garantată.
Românii nu sunt suficienți de responsabili să respecte regulile spre binele celorlalți. Deja se vede acest lucru. Degeaba va fi o minoritate ce va face acest lucru când regula generală este: mie nu îmi pasă de ceilalți, eu sunt sănătos tun.
Autoritățile reduc presiunea pe sistemul economic, însă asta nu înseamnă că românii trebuie să se culce pe o ureche.
Spălatul bine pe mâini, utilizarea măștii, evitarea contactului fizic trebuie să fie măsuri uzuale de respectat, un mod de viață.
Vor fi românii și europenii capabili să își asume o responsabilitate personală? Probabil că nu și doar statul putea induce reguli și obliga oamenii să le respecte.
