România se confruntă cu o problemă gravă de transparență: nu se știe clar cine finanțează unele ONG-uri care influențează decizia publică, justiția și discursul politic. Sub masca „societății civile”, au apărut structuri opace, cu finanțări externe sau interne neclare, care acționează selectiv și partizan, fără control real și fără răspundere publică.
Aceste ONG-uri nu sunt alese de nimeni, dar pretind că vorbesc în numele societății. Intervin în politici publice, în justiție, în educație și în presă, fără să explice cui servesc și din ce interese sunt finanțate. Lipsa transparenței le transformă din actori civici în instrumente de influență, iar unele devin verigi într-un sistem de putere paralelă.
Într-un stat sănătos, finanțarea ONG-urilor trebuie să fie complet transparentă, verificabilă și publică. Altfel, nu mai vorbim de societate civilă, ci de lobby mascat și corupție ideologică. România nu poate construi încredere publică atâta timp cât nu știe cine plătește vocile care pretind că o reprezintă.
