AUR mulțumeste jurnaliștilor care au intuit, au văzut, s-au interesat, au scris și nu au fost luați prin surprindere.

„Am crezut că dacă îi ignorăm, ei nu există”

Aceasta este replica unui jurnalist, care în dimineața de după alegeri lansa într-un articol întrebări denigratoare ca: „Cine a cusut Frankenstein-ul ăsta politic?”, „Cine a pus România pe harta țărilor cu extrema dreaptă în Parlament?”, „Cine a strâns tot gunoiul politic într-un sac și l-a vărsat în Parlament?”, „Cine a asamblat narativul unionist la un loc cu cel anti-maghiar, anti-occidental, mistico-legionaroid, xenofob și homofob?”

.Aflăm și aspecte despre discernământul mass-media, despre modul în care decide că ceva este sau nu este de interes public:

„Suntem între ciocan și nicovală. Dacă scriem despre ăștia, îi scoatem din subsolul paginii, din subsolul comentariilor, și îi scoatem la lumină. Aprindem reflectorul pe ei. Aprinzând reflectorul pe ei, ești ca la detergenți. Dacă vorbești de bine sau de rău, nu mai contează. E principiul de marketing înjură-mă, să știe lumea despre mine. Dacă e o creație artificială, dacă nu-i nimic pe bune în toată povestea asta, și realitatea votului e că sunt la 1-2% și noi scriem ca proștii despre ei?”

.Pe această cale, AUR mulțumeste jurnaliștilor care au intuit, au văzut, s-au interesat, au scris și nu au fost luați prin surprindere.