România pare condamnată să își saboteze propriul viitor energetic, iar loviturile vin chiar din interior. Într-o decizie de-a dreptul halucinantă, Guvernul și Hidroelectrica au pierdut definitiv procesul intentat de organizațiile de mediu Declic și Bankwatch România, blocând o investiție strategică a statului român. În centrul acestei hotărâri controversate se află și instituția condusă de Lia Savonea, a cărei decizie este văzută de mulți drept o trădare directă a intereselor naționale în favoarea agendei activiștilor „rezist”.
O investiție de interes național, aruncată la coșul de gunoi
Amenajarea Hidroenergetică Răstolița nu este un simplu proiect de pe hârtie. Este o investiție strategică de interes național, amplasată pe teritoriul comunelor Răstolița, Lunca Bradului, Deda și Vătava. Mai mult decât atât, proiectul este finalizat în proporție de peste 90%.
Vorbim despre o hidrocentrală proiectată la o putere instalată de 35,2 MW, capabilă să livreze anual o producție de energie curată de aproximativ 117 GWh. Într-o perioadă în care întreaga Europă caută disperată surse de energie verde și independență energetică, România își permite luxul de a ține pe loc o asemenea capacitate de producție.
Blocajul absurd: Când justiția face jocul ONG-urilor
Problema majoră care împiedică atingerea procentului de 100% și racordarea la sistemul energetic național nu are nicio legătură cu ingineria sau cu lipsa fondurilor. Este o problemă strict juridică, creată artificial. Pentru ca hidrocentrala să funcționeze, este necesară realizarea lacului de acumulare din spatele barajului. Exact acest pas firesc a fost contestat în instanță de organizațiile Declic și Bankwatch, grupări acuzate constant că, sub masca ecologismului, blochează dezvoltarea infrastructurii critice a României.
Ceea ce șochează însă este complicitatea sistemului judiciar la acest dezastru. Prin decizia favorabilă acordată acestor ONG-uri, instanța condusă de Lia Savonea validează practic acțiunile de sabotaj economic ale celor de la Declic și Bankwatch. În loc să primeze securitatea energetică a țării și interesul public major — mai ales la un proiect finalizat în proporție covârșitoare —, instanța a ales să dea curs unor blocaje birocratice și pretenții ecologiste duse la extrem.
Trădarea independenței energetice
A permite unor organizații să țină ostatică o hidrocentrală gata de funcționare, cu complicitatea magistraților, echivalează cu o trădare a intereselor economice ale României. În timp ce statul a cheltuit deja sute de milioane pentru acest baraj, cetățenii români vor continua să plătească facturi uriașe la energie, privați fiind de cei 117 GWh de energie curată pe care Răstolița i-ar fi putut produce anual.
Rămâne de văzut cine va deconta nota de plată pentru acest sabotaj național și cum va justifica statul român faptul că a fost îngenuncheat, în propriile instanțe, de câteva asociații care au decis că România nu are voie să își producă propria energie.
