Pe 31 ianuarie, Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului avertiza public că seria de „coincidențe” din jurul premierului Ilie-Gavril Bolojan începea să semene mai degrabă cu un simptom de sistem.
Am vorbit atunci despre un ecosistem al accesului, al intermedierilor, al „intrărilor”, al oamenilor care pretind că pot deschide ușa premierului și am cerut explicații publice despre cine ajunge la Palatul Victoria, prin cine, în ce condiții și cu ce filtre de integritate.
Astăzi, 25 august, întrebările noastre nu mai pot fi expediate cu o ironie și nici cu celebra explicație că unii oameni „se folosesc de o poză”, deoarece o parte dintre ele se regăsesc în chiar miezul unor anchete și audieri DNA.
Potrivit informațiilor publicate de mass-media, Cristina Trăilă, secretar general adjunct al Guvernului, este audiată în calitate de suspect în dosarul omului de afaceri Fănel Bogoș, afaceristul despre care presa a relatat că ar fi ajuns, prin intermediari politici, la o întâlnire cu Ilie-Gavril Bolojan la Palatul Victoria.
Cristina Trăilă nu este o persoană care s-a fotografiat întâmplător cu Ilie Bolojan și apoi i-a folosit numele, nici o cunoștință îndepărtată pe care premierul ar putea spune că nu o poate controla. La 27 iunie 2025, după ce a eliberat-o din funcția de secretar general al Guvernului, Ilie-Gavril Bolojan a numit-o, prin propria sa decizie, secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat.
Cu alte cuvinte, de această dată nu discutăm despre cineva care a găsit o ușă laterală spre putere, ci despre cineva căruia premierul însuși i-a dat cheia unei funcții aflate la vârful aparatului guvernamental. Tocmai de aceea nu mai este suficient ca premierul să ridice din umeri și să explice că nu poate dezminți toată ziua ceea ce spun alții despre el.
Palatul Victoria nu poate funcționa ca o clădire cu două intrări, una în față, bine luminată, pe unde cetățenilor li se vorbește despre austeritate, disciplină, sacrificiu și responsabilitate, și alta, laterală, ferită de lumină, pe unde circulă recomandări, intermediari, acces și relații pe care nimeni nu pare obligat să le explice.
De aproape un an, reflectorul reformei a fost îndreptat obsesiv în jos, spre salariat., spre funcționarul public, spre profesor, spre medic, spre omul aflat în concediu medical. Numai că reflectorul integrității pare să-și piardă inexplicabil intensitatea când trebuie îndreptat în sus.
Fiecare episod poate avea propria explicație. Dar, puse unul lângă altul, episoadele desenează o hartă pe care apar prea des aceleași repere, precum putere, acces, intermediere, numiri, influență, Palatul Victoria.
În ianuarie am avertizat că problema nu era simplul fapt că cineva rostea numele premierului într-o conversație, ci existența unui mediu în care asemenea afirmații puteau părea credibile. Astăzi întrebarea este și mai gravă: Ce mecanism de integritate există în interiorul Guvernului dacă un om aflat la unul dintre cele mai înalte niveluri ale aparatului guvernamental, numit în acea poziție prin semnătura premierului, ajunge, potrivit informațiilor publicate de presă, suspect într-un dosar care are deja fire politice ajunse până la Palatul Victoria?
Nu poți răsturna sertarele oamenilor de jos în numele eficienței și să refuzi să deschizi dulapurile puterii în numele discreției. Nu poți predica transparența de la pupitru și să păstrezi în semiîntuneric traseele prin care anumite persoane ajung la masa premierului. Nu poți transforma austeritatea într-o probă obligatorie de patriotism pentru cei care trăiesc din salariu, în timp ce integritatea rămâne un exercițiu facultativ pentru cei care trăiesc în proximitatea puterii.
România nu are nevoie doar de un stat mai ieftin, ci de un stat mai curat, iar un stat curat nu începe cu prima zi de concediu medical neplătită ori cu sporul tăiat unui funcționar public, ci cu cine intră la Palatul Victoria, fie el și prim-ministru.
Pe 31 ianuarie am întrebat dacă nu cumva „coincidențele” au devenit deja simptom in sistemul Bolojan. Între timp, Mihai Jurca, șeful Cancelariei premierului, ne-a recomandat nouă, salariaților din aparatul guvernamental, să ne uităm în oglindă. Am făcut-o, domnule Jurca. Și acum întoarcem oglinda spre Palatul Victoria. Iar la 25 august reflexia devine din ce în ce mai aglomerată:
- Dragoș Anastasiu și deja celebra „șpagă de supraviețuire”;
- Oana Gheorghiu și Irineu Darău, vizați de plângerea penală depusă la DNA de fostul șef al ADR, care reclamă presiuni privind achizițiile publice;
- Ionuț Moșteanu, ministrul plecat după scandalul CV-ului în care figura o universitate care a declarat că nu i-a fost niciodată student;
- Beniamin Rus și controversele publice privind lunga proximitate, contractele publice și inaugurările de la Oradea;
- avocata PNL Adriana Georgescu, prinsă în flagrant cu 60.000 de euro într-un dosar de trafic de influență în care, potrivit relatărilor publice, era invocat inclusiv numele premierului;
- Mihai Barbu, trezorierul PNL care l-a dus pe Fănel Bogoș chiar în biroul lui Ilie Bolojan și care a ajuns ulterior sub control judiciar;
- Ciprian Ciucu, apropiatul politic al premierului, pus și el sub control judiciar de DNA pentru luare de mită;
- iar acum Cristina Trăilă, numită prin semnătura lui Ilie Bolojan în conducerea Secretariatului General al Guvernului și audiată, potrivit presei, în calitate de suspect în dosarul Fănel Bogoș.
Noni-Emil Iordache, liderul SAALG: La un moment dat, matematica bunului-simț începe să bată teoria coincidențelor de vreme ce sunt prea multe umbre în jurul aceleiași „lumini”, prea multe uși laterale care duc spre aceeași clădire și prea multe episoade explicate separat pentru ca nimeni să nu mai fie obligat să explice tabloul întreg.
Când prea multe drumuri ale influenței ajung în aceeași curte, problema nu mai este cine a bătut la poartă. Problema este cine a deschis poarta. Domnule Bolojan, a venit timpul SĂ PLECAȚI ACASĂ.
