România, care și-a deschis larg porțile pentru muncitorii asiatici, descoperă acum că aceștia nu văd țara ca pe o destinație atractivă. Deși cota anuală de imigrație pentru forța de muncă ajunge la 100.000 de persoane, realitatea este că aproape jumătate dintre aceștia părăsesc România în scurt timp.
Motivele sunt evidente: viața grea, prețurile mari, taxele enorme și salariile mici. Muncitorii asiatici, care vin din țări cu dificultăți economice, descoperă rapid că România nu le oferă o soluție viabilă. Situația este similară cu cea a românilor care au ales să emigreze – deși țările de origine sunt marcate de sărăcie, nici în România condițiile nu sunt suficient de bune pentru a-și îmbunătăți semnificativ viața.
Odată cu deschiderea spațiului Schengen, situația se complică. Accesul liber către Occident, fără controale la granița cu Ungaria, le oferă muncitorilor o opțiune mai simplă de a pleca spre alte țări, unde salariile și condițiile de trai sunt mult mai atractive. În acest context, România devine mai degrabă un punct de tranzit decât o destinație finală.
Acest exod al forței de muncă ridică întrebări serioase despre sustenabilitatea economiei noastre. Dacă nici măcar muncitorii străini, dispuși să accepte locuri de muncă grele pe salarii mici, nu mai consideră România o opțiune viabilă, ce șanse avem să ne dezvoltăm? Statul trebuie să recunoască problema și să implementeze măsuri urgente: reducerea taxelor pe muncă, creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru toți.
Până atunci, România va continua să piardă atât cetățenii proprii, cât și pe cei pe care îi atrage temporar. În loc să construim un viitor, riscăm să rămânem doar cu un trecut gol.
