Simion va refuza să voteze pentru guvernul Veștea. A sărit în barca progresiștilor Fritz și Bolojan
Liderul AUR, George Simion, a anunțat că formațiunea sa va refuza categoric să voteze pentru învestirea Guvernului propus de Adrian Veștea. Dincolo de perdeaua de fum a discursurilor populiste cu care și-a obișnuit susținătorii, decizia ascunde o realitate cinică și o trădare ideologică de proporții: alinierea neașteptată cu polul progresist de pe scena politică.
Refuzul de a susține un cabinet cu profil administrativ și conservator moderat, precum cel conturat de Veștea, arată că agenda reală a lui Simion nu este stabilitatea României, ci perpetuarea haosului. Însă partea cu adevărat revoltătoare pentru susținătorii tradiționali ai AUR abia acum iese la iveală: prin blocajul pe care îl generează, Simion face jocurile exact celor pe care îi înfiera public până mai ieri.
Liderul suveranist a sărit, fără nicio ezitare, direct în barca „neomarxiștilor”. Printr-o alianță tacită de conjunctură, Simion își unește forțele în opoziție cu primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz, și cu aripa globalist-reformistă reprezentată de Ilie Bolojan. Cum poate liderul care a construit un întreg partid promițând lupta împotriva „progresismului” și a „neomarxismului” să devină acum principalul lor instrument de blocaj politic?
Această frăție toxică demască ipocrizia de la vârful AUR. Se dovedește că, atunci când calculele politicianiste o cer, discursul despre familie, națiune și tradiții este rapid aruncat la coș pentru un joc de culise alături de cei pe care îi numea „inamicii României”. Simion nu mai este tribunul poporului, ci un simplu pion pe tabla de șah a politicienilor pe care pretindea că îi combate.
Electoratul suveranist este lăsat acum să privească neputincios cum voturile sale sunt folosite ca monedă de schimb pentru a consolida exact agenda pe care dorea să o oprească. Prin sabotarea Guvernului Veștea și pactizarea cu tabăra Fritz-Bolojan, George Simion a dat jos masca de patriot, demonstrând că în politica românească, extremele se atrag imediat atunci când la mijloc sunt interese obscure de putere.
