Faptul că România are printre cele mai mici salarii minime din Uniunea Europeană nu mai este o statistică, ci o realitate dureroasă. Doar Bulgaria și Lituania stau mai prost. Atât. În rest, Europa a mers înainte, iar noi am rămas blocați la coadă.
Cu prețuri aproape occidentale la alimente, energie și locuințe, românii sunt plătiți ca într-o economie de mâna a doua. Salariul minim nu mai asigură nici supraviețuirea decentă, darămite demnitatea. Statul știe asta. Și totuși, preferă să crească taxe, nu veniturile.
Guvernele vorbesc despre „stabilitate” și „creștere economică”, dar milioanele de salariați văd doar facturi mai mari și putere de cumpărare mai mică. Munca ieftină a devenit politica oficială a României, iar exodul forței de muncă este consecința directă.
O țară care își ține cetățenii pe salarii de subzistență nu poate avea viitor. Când munca e plătită prost, plecarea devine singura soluție. România nu e doar la periferia Europei. E ținută intenționat acolo.
