Imagini șocante dintr-un cămin de bătrâni din Dolj scot la iveală realitatea crudă a sistemului social din România. Vârstnici neputincioși, abandonați de autorități, suferă de scabie și alte afecțiuni cauzate de condițiile deplorabile în care sunt obligați să trăiască. Statul, care ar trebui să le ofere demnitate, îi tratează cu indiferență și nepăsare.
Angajații sunt puțini și slab plătiți, iar bătrânii sunt neglijați până la limita cruzimii. Mâncare puțină, igienă inexistentă, medicamente lipsă – aceasta este rețeta dezastrului din căminele de stat. „Nu le pasă de noi. Am ajuns aici să murim, nu să trăim,” spune cu lacrimi în ochi un bătrân.
În timp ce politicienii se laudă cu reforme imaginare, bătrânii, care au muncit o viață întreagă, sunt lăsați să se stingă în uitare. Aceasta este imaginea reală a respectului pe care statul îl arată celor care au construit această țară.
Nepăsarea devine politică de stat. Bătrânii nu mai sunt o prioritate, ci o povară. Cât mai tolerăm această rușine națională?
