Astăzi avem parte de o zi importantă în existența statului de drept. Marți, 3 iunie, 2025, la Curtea de Apel București se judecă cererea de anularea a unui act administrativ, de contestare a unei Decizii CCR, NR. 32/06.12.2024.
Cu acest prilej, România va îngropa, juridic, cel puțin, pentru oarece vreme, pînă la o rescriere a Tratatului de Drept Constituțional, o decizie care a întors pe dos societatea și toate normele de desfășurare a alegerilor democratice. Fie decizia completului de judecată ne va scoate din lunile de confuzie și argumentație ridicolă, de manipulare și abuzuri spre a demonstra populației că statul de drept poate funcționa chiar și împotriva statului (a celui paralel, a celui dominat de la Bruxelles și de SRI și de alte grupuri de interese), fie va așeza placa de beton a democrației administrate peste libertățile cetățenești.
Cu procesul de marți deschis de doamna Albu Rodica din Ploiești și de cei doi intervenienți terți ( domnii Lupea Nicodim Eugen și Ciocoiu Bogdan Costin) împotriva Deciziei 32 a Curții Constituționale a României, fie vom avea parte de o altă Decizie rușinoasă, fie de o judecare corectă a unui act abuziv al CCR prin care Curtea a anulat o primă decizie „de necontestat și obligatorie” a CCR, deși tot Ea (CCR) a mai făcut-o și înainte vreme. Cu alte cuvinte, a doua încălcare a fost comisă de CCR, în ciuda lozincii că „Hotărîrile sale sunt definitive și de necontestat”. Ea se apără cu o minciună care acoperă situația, Ea singură și le-a mai anulat.
Sloganul cu obligatorii și de necontestat abia acoperă faptul că ce-i este îngăduit „boului” nu este permis și cetățenilor sau altor instituții.
Mutarea procesului de la Ploiești a putut părea abuzivă. Mai-marii țării și ai Justiției s-au temut de fragilitatea unei decizii locale. În același timp, aducerea dosarului la București dă acestui ultim act greutatea unei sentințe pronunțate în Capitala României. Curtea de Apel București, Secția administrativ și fiscal, va trebui să pronunțe o decizie în dosarul 297/42/2025. Fie va statua anularea Deciziei nr. 32 din 6 decembrie 2024 a CCR, iar anularea acesteia va întoarce alegerile pentru funcția de președinte la turul al doilea al alegerilor, cu Călin Georgescu și Elena Lăsconi. Ea ar putea deveni executivă imediat după pronunțare, cel puțin pînă la contestare și rejudecare, iar Nicușor Dan va trebui să se întoarcă acasă așa cum a venit la depunerea Jurămîntului. Fie va încheia cu o soluție negativă (de respingere), iar doamna Rodica Albu din Ploiești va trebui, eventual, să mai recurgă la șansa unui recurs.
Procesul contra Deciziei 32/6.12.2024 a CCR a fost ignorat în ciuda faptului că, începînd de astăzi, chiar se judecă. Pare a fi plîngerea doamnei Rodica Albu doar o încăpățînare de alegătoare naivă, cu prea mult timp la dispoziție și nimeni nu a privit-o ca parte dintr-o clarificare amintită de chiar președintele Nicușor Dan. Imediat după aflarea rezultatului oficial, el a afirmat că „Am avut niște schimburi de mesaje cu Administrația americană. Trebuie să lămurim mult mai bine fenomenul anulării alegerilor din noiembrie anul trecut”.
Fie a uitat de obligația asumată, fie copleșit de valurile de entuziasm, a ignorat-o. Procesul de la Ploiești, mutat în Capitală, repune însă pe tapet lămurirea „fenomenului anulării alegerilor”.
Vă invit să citiți totuși cu atenție încheierea de ședință a Curții de Apel Ploiești din data de 15.05 2025. Procesul de astăzi are la bază contestația de mai jos.
„Curtea constată că cel puţin într-o ipoteză ar putea fi atrasă competenţa instanţelor româneşti, întru-cât din examinarea alegaţiilor cuprinse în cadrul cererii, acestea s-ar putea încadra formal într-o cerere ce ar putea face obiectul unei cercetări efectuate în temeiul unei sesizări adresate Ministerului Public, Minister care, chiar şi procedând ipotetic la emiterea unei soluţii de clasare raportat la disp. art . 61 alin 2 din Legea nr 47/1992 cu referire la 297 Cpen, cu aplicarea art. 16 lit. h) şi art 315 alin (1) lit b) C. pr Pen., ar avea mai departe competenţa de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a Deciziei contestate în temeiul art 549 indice 1 alin 1 şi (5) lit. b) teza finală Cod Pr. Pen., astfel că inclusiv potrivit principiului că acolo unde se poate mai mult, se poate şi mai puţin, atâta timp cât parte din alegaţii pot fi cercetate într-o procedură de excepţie, cum este cea penală, cu atât mai mult poate fi cercetată într-o procedură contencioasă.
Faţă de dispoziţiile anterior evocate din care rezultă că nicio instanţă străină nu pare a avea competenţa de a se pronunţa şi cel puţin o instanţă românească, fie aceasta şi penală, ar fi competentă să se pronunţe cu privire la parte din alegaţiile cuprinse în cererea reclamantei, observând că din jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel Bucureşti prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, in tem art 131 Cpc, rap. la art 96 Cpd Pr. civ., rap la art 147 alin. (4) şi 146 lit. f) din Constituţie, art 52 din Legea nr 370/2004, art 11 alin (1) pct B, lit a), art 11 alin ( 3), art 37 şi 38 din Legea nr 47 /1992, art 4 din Legea nr. 24/2000, cu referire la disp. art 1, art 2 lit c), art. 8 alin 1 art 5 alin (1) interpretat, per a contrario, şi art 10 alin (1) şi (3) din Legea nr 554/2004, Curtea de Apel Ploieşti- SCAF, se declară competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza. Ia act că nu se mai invocă alte excepţii. Pe probe, în tem. art 255, 258, 237 alin 2 pct 7 C. pr. civ. declară admisibile şi încuviinţează proba cu înscrisuri, cele de la dosarul cauzei. Încuviinţează proba cu înscrisuri obţinute din mediul online ce constă în nota înregistrată la Administraţia prezidenţială cu nr. xxxx. Respinge ca nefondată încuviinţarea probei cu înscrisuri ce constă în documentul postat pe site -ul CCR ce datează din februarie 2025, care este redactat în limbă franceză, şi care conţine date despre pretinsa utilizare a aplicaţiei xxxx într -un atac cibernetic, motivat de faptul că analiza legalităţii deciziei CCR se rezumă la examinarea legalităţii acesteia din perspectiva datelor şi faptelor existente la momentul emiterii acesteia, or acest raport informativ prezentat în limba franceză este emis ulterior. În temeiul art 13 alin 1 din Legea nr 554/2004, încuviinţează proba cu toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel că, la solicitarea reclamantei emite adresă către CCR pentru a le transmite acestei Curţi. Constată că pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării Deciziei CCR nr xxxx se impun a fi analizate înscrisurile încuviințate ca probă la cererea reclamantei, judecata cererii de suspendare urmând a fi amânată mai cu seamă că suspendarea executării Deciziei CCR nr XXXX neurmată de anularea HG de organizarea alegerile electorale contemporane nu afectează simpla organizare a acestora. Prorogă discutarea sesizării CJUE pentru următorul termen de judecată, cerere de sesizare formulată de către reclamantă. Acordă termen la data de 27.05.2025 ora 15:30,cu citarea CCR. Cu cale de atac odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.05.2025
Document: Încheiere de şedinţă 13.05.2025”.
Încheierea o găsiți și pe Portalul Instanțelor de Judecată și veți înțelege ce bătălie „istorică” se duce azi în sala de judecată și ce ar putea să urmeze.
