Parlamentul României a votat dublarea alocațiilor pentru copii dar guvernul României a contestat legea pe motiv că este pomană electorală și nu există bani pentru acest lucru.
Pe când liberalii erau în opoziție aveau o altă opinie, iar guvernul PSD se opunea de asemenea creșterii alocațiilor pentru copii din același motiv: nu sunt bani.
Cu toate acestea când a fost vorba de pensii speciale legea a fost propusă de toți, aprobată de toți și necontestată de nimeni.
În funcție de locul unde se află parlamentarii români au un alt discurs, adică un dublu discurs.
Uneori au făcut și puțin teatru de ochii cetățenilor și au eliminat pensiile speciale, dar legea a fost contestată tot de ei la Curtea Constituțională iar aceasta, pusă acolo tot de partidele politice, a decis: este neconstituțional să tai pensiile speciale. Toți membrii Curții Constituționale dispun de pensii speciale, doar nu erau să fie proști să și le elimine singuri.
România este singurul stat din Uniunea Europeană ce oferă pensii speciale și cea mai mică sumă alocată din bugetul de stat pentru investiții: sub 5% din banii de la bugetul de stat se alocă investițiilor, peste 85% se duc pe salariile babane, ajutoare sociale și pensii, inclusiv cele speciale.
Cine suportă tot acest festin? Antreprenorii români, însă se pune întrebarea cât timp o vor mai face.
România are o demografie dezastruoasă. Familiile ar trebui ajutate să își crească copiii. Nu se întâmplă acest lucru. Alocațiile alocate pentru îngrijorea copiiilor sunt minuscule, de sute de ori mai mici decât pensiile speciale. Cu siguranță românii care au copii trebuie ajutați așa cum se întâmplă în toate statele lumii.
- Taxe mărite ieri, lacrimi de crocodil vărsate azi: ipocrizia lui Kelemen Hunor
Kelemen Hunor, președintele UDMR, a ajuns la concluzia că taxele locale din România sunt prea mari și ar trebui scăzute. O observație interesantă, dacă nu ar veni la doar puțin timp după ce aceste taxe au fost majorate recent, prin decizii luate chiar de guvernarea din care UDMR face parte. În multe localități, taxele au fost dublate, iar în unele cazuri chiar triplate, lovind direct în cetățeni și firmele mici. UDMR nu este un partid aflat pe banca rezervelor. Conduce și decide alături de PNL, PSD și USR. Este parte din majoritatea care a girat aceste creșteri de taxe, justificându-le … - Bilet mai scump, servicii mai proaste: STB, vaca de muls a PNL
Ciprian Ciucu anunță creșterea prețului biletului la autobuz, ca și cum problema transportului public din București ar fi lipsa banilor de la călători. În realitate, problema se numește STB – o companie transformată de ani de zile într-o vacă de muls pentru partide, nu într-un serviciu public eficient. STB nu este săracă. Este sifonată. Contracte umflate, firme „de casă”, achiziții dubioase și o schemă de personal încărcată artificial cu oameni aduși pe criterii politice. Angajați care nu vin la muncă, care nu știu ce au de făcut sau care sunt complet incompetenți, dar bine ancorați în rețelele de partid. Pentru … - Tarom, parazitată de partidele politice
TAROM nu este o companie aeriană aflată în dificultate din cauza pieței sau a concurenței internaționale. Este o companie parazitată politic, stoarsă ani la rând de partidele aflate la guvernare, indiferent de culoarea lor. Managementul numit pe criterii de partid, nu de competență, a transformat un simbol național într-un pacient ținut artificial în viață din bani publici. La Tarom, schimbarea directorilor a devenit sport de coaliție. Fiecare guvernare și-a plantat oamenii, a semnat contracte păguboase, a tolerat sinecuri și a închis ochii la pierderi cronice. Avioane ținute la sol, rute neprofitabile menținute din orgolii politice și o schemă de personal … - România intră în 2026 cu un deficit comercial colosal: aproape 30 de miliarde de euro
România intră în 2026 cu un deficit comercial de aproape 30 de miliarde de euro, o problemă gravă care nu este nouă și nici accidentală. De câțiva ani buni, acest dezechilibru se menține constant, semn că statul a eșuat sistematic să corecteze modelul economic bazat pe import masiv și producție slabă. Economia românească funcționează pe un tipar periculos: consum alimentat din importuri. Importăm mai mult decât exportăm an după an, iar diferența este acoperită prin datorie. Nimic din acest mecanism nu este sustenabil. Este doar amânarea notei de plată. Cea mai gravă situație este în zona alimentară. România importă mâncare … - Dezastru bugetar: în 2025 statul a cheltuit cu peste 150 de miliarde de lei mai mult decât a încasat
Anul 2025 confirmă eșecul total al politicii bugetare din România. Statul a cheltuit cu peste 150 de miliarde de lei mai mult decât a reușit să colecteze, adâncind un deficit care nu mai poate fi explicat prin investiții sau situații excepționale. Este rezultatul unui stat scump, ineficient și lacom. Banii nu s-au dus în autostrăzi terminate, în spitale funcționale sau în școli moderne. S-au dus în salarii umflate, sporuri absurde, pensii speciale, agenții inutile și un aparat administrativ supradimensionat. România nu are un stat social puternic, ci un stat consumator de resurse, care trăiește din împrumuturi. În loc să crească … - Bucureștiul îngheață în apartamente. 36 de ani de nepăsare
În București, mii de apartamente rămân fără căldură, iarnă de iarnă, ca într-un oraș abandonat. Oamenii dorm îmbrăcați, încălzesc apa pe aragaz și plătesc facturi pentru un serviciu pe care nu îl primesc. Capitala unei țări europene a ajuns să trăiască un eșec administrativ rușinos. Regimul comunist avea, cel puțin, scuzele lui: lipsă de resurse, izolare, un sistem economic închis. Astăzi nu mai există niciuna. Suntem în Uniunea Europeană, avem acces la fonduri, la tehnologie, la expertiză. Avem bani. Ce nu avem este competență și asumare. Rețelele de termoficare sunt vechi, sparte, pierd peste jumătate din energie, iar reparațiile se … - Importăm mere din Polonia, în timp ce ale noastre putrezesc în depozite
România a ajuns într-o situație absurdă: importăm mere din Polonia, în timp ce merele românești se strică în livezi sau în depozite improvizate. Nu pentru că nu ar fi bune, ci pentru că nu avem organizare, depozitare și procesare. Este imaginea perfectă a eșecului politicilor agricole din ultimii ani. Pomicultorii români produc, dar nu au unde să-și țină marfa. Lipsesc depozitele moderne, centrele de colectare și contractele stabile cu marile lanțuri comerciale. Statul a privit pasiv cum producția locală este sufocată, iar piața este ocupată de importuri. Merele din Polonia nu sunt mai gustoase, sunt doar mai bine ambalate într-un … - România, groapa de descărcare a Europei: laptele în surplus ajunge la noi
Statele europene cu agricultură suprasubvenționată își aruncă surplusul de lapte pe piața românească, distrugând ce a mai rămas din zootehnia locală. Când au prea multă producție și prețurile le scad acasă, soluția este simplă: exportă ieftin spre Est. Iar România, fără politici de protecție și fără strategie, devine piața perfectă de desfacere. Laptele intră la prețuri foarte mici, uneori sub costul de producție al fermierului român. Nu pentru că ar fi mai bun, ci pentru că este subvenționat masiv în țările de origine. Fermierul român nu concurează cu piața liberă, ci cu bugete de stat străine. Este o competiție falsă, … - Cerealele mai ieftine cu un leu, pâinea la 10 lei: cine încasează diferența?
Prețul cerealelor a scăzut. Fermierii vând mai ieftin, uneori cu un leu pe kilogram mai puțin decât anul trecut. Cu toate acestea, pâinea a ajuns la 10 lei și nu dă semne că s-ar ieftini. Undeva pe lanțul economic, realitatea se rupe în două. Explicația oficială vorbește despre costuri: energie, transport, salarii. Doar că aceste costuri nu cresc peste noapte cu 30–40%, în timp ce materia primă se ieftinește vizibil. Grâul e mai ieftin, porumbul e mai ieftin, dar produsul final e tot mai scump. Asta nu mai e economie, e capturarea prețului. Fermierul primește mai puțin. Consumatorul plătește mai … - Magazine goale în orașele mici: inflația a distrus bunăstarea
În tot mai multe orașe mici din România, magazinele sunt goale. Nu pentru că nu ar exista marfă, ci pentru că oamenii nu mai au bani. Inflația a mușcat direct din nivelul de trai, iar bunăstarea despre care se vorbea în statistici a dispărut din viața reală. Salariile au rămas mult în urmă față de scumpiri. Alimentele, utilitățile, transportul și chiria au crescut constant, în timp ce veniturile au fost ajustate timid sau deloc. În orașele mici, unde opțiunile de muncă sunt limitate, fiecare leu contează. Oamenii cumpără strictul necesar sau renunță complet. Micii comercianți sunt primele victime. Vânzările scad, …
