Javier Milei a luat-o pe urmele lui Mugur Isărescu. Aurul Băncii Naționale a Argentinei a început să fie transferat în afara țării
Javier Milei a luat-o pe urmele lui Mugur Isărescu. Aurul Băncii Naționale a Argentinei a început să fie transferat în afara țării încă de astă vară, la doar șase luni de la alegerea locvacelui președinte. Instituția a ținut secretă operațiunea, care a fost dezvăluită de sindicaliști, ale căror suspiciuni au fost confirmate oficial câteva luni mai târziu, potrivit El Pais.
Banca are rezerve de circa 62 de tone, care ar valora cam 3 miliarde de dolari. Dar temerile sunt că aurul ar putea ajunge să fie sechestrat pentru că țara și-a declarat insolvența în mai multe rânduri, ultima dată în 2001. Procesele cu foștii creditori nu sunt singurele motive de îngrijorare. Lor li se adaugă și cele de după alte acțiuni ca naționalizarea unei companii petroliere în 2012.
Paul Singer e unul din sponsorii lui Donald Trump, care are afinități cu liderul sud-american. În anii 90, Singer, care avea de la naștere religia la care s-a convertit Milei, a cumpărat datoria Argentinei în scop speculativ. Când guvernul de la Buenos Aires a încetat să mai plătească, Paul Singer a început un lung proces contra țării, derulat în Marea Britanie. Nemulțumit că Argentina i-a oferit o plată de 30% din valoarea nominală a creanțelor, Singer a obținut posibilitatea de a sechestra vapoare argentiniene în porturi străine.
Înainte de a fi ales, Milei a promis că va trece la dolarul american pentru a scăpa de inflația cronică de care suferă pesos. Deocamdată nu a făcut pași în acea direcție. Promisiunile de austeritate au făcut din vedeta radio un erou al libertarienilor, care au și un cult al aurului în detrimentul banilor emiși de stat. (Dacă-i așa libertarian Milei, de ce nu trece la etalonul aur?)
La fel cum autoritățile române au justificat transferul aurului la Londra prin aceea că altfel nu te crede nimeni că îl ai, și argentinienii au spus că așa pot reveni în circuitul internațional. Între timp, au revenit la o poveste mai concretă. Anume, că vor să „îl certifice” pentru a-l folosi ca garanție pentru împrumuturi. Unde „a certifica” înseamnă „a amaneta”.
Problema Argentinei e că are mai multe datorii decât rezerve, sau cum spun economiștii, are „rezerve negative”. Datoria e proiectată să ajungă la 650 miliarde de dolari anul acesta și 1,2 trilioane peste patru ani. Deci, ca în cazul nostru, aurul e un mizilic dacă ar fi vândut tot deodată, dar e o plasă de siguranță pentru crize mai grave.
Cu aurul dus tot la Londra sau Basel cum se speculează, Argentina nu speră să-și rezolve decât tranșele pentru dobândă. Are un hop de 1,5 miliarde în ianuarie anul viitor și speră să mai strângă încă 3 miliarde de dolari dintr-un „împrumut punte”.
