Și la el sunt banii dumneavoastră! Cât a furat Băsescu de la români?

Distribuie acest articol!

La sfârșitul anul 1999, în octombrie, a fost votată, într-un sfârșit, legea accesului la propriul dosar și a deconspirării Securității ca poliție politică. Inițiatorul legii a fost Constantin „Ticu“ Dumitrescu, fost deținut politic și fost președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici, de aceea legea a fost cunoscută și sub numele de „Legea Ticu“. Dar legea votată în final de Parlament era atât de departe de forma sa inițială și de dorința de dreptate care l-a animat pe Ticu Dumitrescu, încât acesta a cerut public să nu-i mai fie asociat numele cu o lege ciuntită, lăsată fără instrumente de a-i pune la locul lor în istorie pe foștii lucrători și colaboratori ai Securității, relatează Academia Cațavencu.

Unul dintre puținele lucruri pe care le introducea legea era obligativitatea celor care candidează la funcții publice elective sau urmează a fi numiți în anumite funcții publice să completeze o declarație pe propria răspundere prin care declarau dacă au fost sau nu colaboratori sau agenți ai Securității. Nu exista și nu există nici azi, la atâta vreme după adoptarea formei inițiale a legii, vreo pedeapsă pentru foștii colaboratori sau lucrători ai Securității. Dar există o consecință a completării cu rea-voință a declarației respective. Adică, altfel spus, minciuna dovedită în acea declarație înseamnă fals și uz de fals, fapte prevăzute în legislația penală și pedepsibile ca atare.

Așadar, din 1999 încoace toți cei care au candidat la vreo funcție electivă au fost obligați să completeze declarația cu pricina. Inclusiv Traian Băsescu.

Prima dată când a completat declarația prevăzută de Legea 187/1999 a fost la alegerile locale din 2000, atunci când Traian Băsescu a candidat la Primăria Capitalei (și a și câștigat). A doua oară, Traian Băsescu a completat declarația respectivă în 2004, tot înainte de alegerile locale, când a candidat din nou la și a câștigat din nou Primăria Capitalei. Tot în 2004, când a candidat la președinția României, Traian Băsescu a completat pentru a treia oară declarația prevăzută în Legea Ticu. A patra oară, Traian Băsescu a completat declarația respectivă în 2009, înainte de alegerile prezidențiale. A cincea oară a completat declarația în 2016, atunci când a candidat la alegerile parlamentare, devenind senator din partea PMP, iar a șasea oară, Traian Băsescu a declarat pe proprie răspundere că nu a fost nici colaborator și nici lucrător al Securității în 2019, când a candidat la alegerile europarlamentare.

Între timp, de când nu mai este președinte al României, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a reușit să găsească dovada colaborării lui Traian Băsescu cu Securitatea, într-un lot de documente puse mai târziu la dispoziția CNSAS de către serviciile de informații. În urma acestei revelații documentare, Traian Băsescu a fost declarat de către CNSAS colaborator al Securității ca poliție politică. Instanța de fond a confirmat verdictul CNSAS, apelul încă se judecă. Dar, în baza dovezilor existente, știm deja că Traian Băsescu a comis fals și uz de fals, iar în urma falsului și a uzului de fals a dobândit, cu încălcarea legii, mai multe demnități politice.

În mod normal, toate beneficiile obținute ilegal de către Traian Băsescu ar trebui să se transforme în prejudiciu și ar trebui recuperate de către statul român. La cât se ridică valoarea acestui prejudiciu? Păi, avem așa: salariul de primar al Bucureștiului în perioada 2000-2004 + salariul de președinte al României din perioada 2004-2014, pensia specială pentru foștii conducători de stat în perioada 2014-prezent, salariul de senator din perioada 2016-2019, salariul de europarlamentar din perioada 2019-prezent. Adăugăm la acestea cheltuielile cu paza, sumele forfetare, chiriile locuințelor de serviciu, cheltuielile de transport și de protocol din toate aceste perioade.

Numai din salarii și pensii speciale obținute prin fals și uz de fals, Traian Băsescu ne datorează peste două milioane de euro. Dacă pun la socoteală toate celelalte cheltuieli, suma trece liniștit de zece milioane de euro. Va face Justiția, vreodată, ceva pentru a recupera acest prejudiciu, minor în raport cu restul prejudiciilor provocate de Băsescu? Altă întrebare.


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: