La o reuniune electorală cu primarii, Paul Stănescu a rostit o frază care a stârnit zâmbete amare și ridicări de sprâncene: „Dacă pierdem alegerile, nu vom mai avea premier.” Declarația, de o sinceritate rar întâlnită în politica românească, sună mai degrabă ca o constatare logică decât ca o promisiune.
Cu alte cuvinte, dacă poporul nu îi mai votează, PSD se angajează să nu își mai impună prim-ministrul. Ce veste! E ca și cum un hoț ar promite că nu mai fură dacă e prins. Sau ca și cum un elev ar promite că nu mai copiază, dar doar dacă e dat afară de la examen.
Această „promisiune” confirmă de fapt mentalitatea PSD: se consideră deja câștigători și își revendică din start funcția de premier, ca un drept divin, nu ca un rezultat al votului democratic. Iar dacă, prin absurd, românii decid altfel, se declară „marea concesie” – aceea că vor renunța la funcție.
În realitate, PSD a avut premieri și când nu a câștigat alegerile, a dat jos guverne prin trădări și combinații, și a blocat orice tentativă reală de reformă. Așa că promisiunile lor valorează cât o lozincă prăfuită pe un gard ruginit.
