Oamenii care îl plătesc pe Klaus Iohannis, iar președintele îi scapă de dosarele penale

Distribuie acest articol!

Acum patru ani, într-un loc minunat și elegant din Transilvania, ferit de ochii presei, mai mulți prieteni sărbătoreau ziua influentului om din industria de gaze, Florin Muntean, fost senator PDL, și fost boss al societății Transgaz.

La masă, închinau băuturi scumpe Vasile Blaga, zis și Buldogul, coleg de facultate al lui Florin Munteanu, Michael Schmidt, șeful Automobile Bavaria, dealer national BMW, unul dintre cei mai apropiați oameni ai lui Klaus Iohannis, sibianul Aurel Munteanu, fost fotbalist la legendara echipă Sportul Studentesc, proprietar al multor spații comerciale de top din România, și el foarte apropiat de Klaus Iohannis, impetuosul Rareș Bogdan, aflat pe cai tot mai mari, însoțit de Cozmin Gușă, pe atunci patronul Realitatea TV și omul de afaceri Călin Mitică, proprietar al Transferoviar Grup și Remarul 16 Februarie.

Atenția dumneavoastră trebuie să se focuseze pe Michael Schmidt și pe Aurel Munteanu, deși întâmplarea la care voi face referire îi are ca protagoniști pe Relu Munteanu și pe Vasile Blaga. De ce e important să păstrați pe retina minții sugestia mea, o să vedeți.

La chef, lucrurile degenerează „bahic”, lumea se simte tot mai bine, dar aburii alcoolului încep să-i întărâte pe doi dintre protagoniști, pe orădeanul Vasile Blaga, fost ministru de Interne si actual europarlamentar, dar și pe cel mai bogat om al Sibiului, Relu Munteanu, proprietarul hotelului Împăratul Romanilor din Sibiu și nu numai, și omul securiștilor pe “codul vechi”.

Nici lui Blaga nu i-a tăcut gura, e drept, dar replicile lui Relu Munteanu, deja beat criță, au devenit tot mai contondente, culminând cu amenințarea adresată lui Blaga: „Bă, militianule, dacă vrem noi, te arestăm!”

Cei de la masă au încercat să aplaneze conflictul și totul părea să se fi calmat, când Blaga se enervează iar și dă să se ridice în picioare ca să-i ceară socoteală lui Relu Munteanu despre amenințarea proferată.

Mult mai gras și cu probleme de gută, adică cu picioarele umflate, Aurel Munteanu (foto sus), care are alura lui Gerard Depardieu, dă să se ridice și el, dar se dezechilibrează din cauza greutății și a alcoolului, și pică pe spate cu tot cu scaun, șifonându-se destul de rău.

Ceea ce trebuia să fie un chef cu bancuri și râsete s-a terminat sec și trist.

Supărarea lui Schmidt

Un singur om n-a băut alcool în acea seară și a înregistrat în minte totul, așa cum îi stă în fire: Michael Schmidt, omul de care Klaus Iohannis ascultă orbește și în care are încredere totală. De unde știu eu această poveste?

Michael Horst Schmidt a spus-o și în Capitală unor apropiați, dar și unui om de afaceri din Cluj, foarte influent și puternic, căruia i s-a plâns că Aurel Munteanu a devenit o vulnerabilitate pentru președinte prin comportamentul său continuu depravat, oferind și detalii de genul că Aurel Munteanu combină medicația pentru bolile sale (operat pe inima la Viena) cu alcool și pastile pentru potență sexuală, fiind un mare amator, ba chiar foarte mare amator de fete premium la București.

Michael Schmidt s-a născut  în 1960, pe 20 iulie, în satul Criț din județul Braşov. În anul 1981, emigrează în Germania împreună cu părinţii şi fraţii săi, revine in țară și infiintează Automobile Bavaria – dealer national BMW.

N-aș fi avut de unde să știu atâtea detalii dacă acest om influent de afaceri din Cluj nu mi-ar fi povestit cu totul întâmplător pățania, eu ocupându-mă în ultimele luni doar de identificarea poveștilor despre miliardarii clujeni.

Acesta mi-a spus, și nu este un om care să mintă, având în vedere background-ul său informativ, următoarele:

„Relu Munteanu are mulți prieteni la Cluj, are și proprietăți foarte valoroase. În Sibiu, e cel mai puternic om de afaceri, iar la București, printre cei mai tari super milionari aflați în umbră.

Există o mare competiție între cei doi, Michael Schmidt și Aurel Munteanu, pentru a acapara atenția lui Klaus Iohannis. Schmidt are relațiile, Munteanu are banii, adică e mult mai bogat ca Schmidt, averea lui Relu merge binișor spre 250 de milioane de euro, la ce spații comerciale deține în întreaga Românie.

Asta pentru că amândoi sunt pușculițele și sponsorii președintelui României de dinainte de a fi acesta președinte, lucru care a rămas valabil și astăzi.

Îți fac o dezvăluire importantă, Liviu: dacă despre Michael Schmidt se știa că are o relație specială cu președintele Iohannis, nimeni nu știe că relația de colaborare financiară a lui Aurel Munteanu cu Klaus Iohannis a continuat într-un fel surprinzător după ce acesta a ajuns la Cotroceni, Relu Munteanu primind “misiunea” de reprezentant al lui Iohannis în discuțiile neoficiale cu Schweighoffer, compania austriacă care înghite lemnul României si care beneficiaza de protectie totala din partea lui Iohannis. Rolul lui Aurel Munteanu este să asigure liniștea firmei Schweighoffer și să încaseze cașcavalul la negru, generat de operațiunile subterane dintre Schweighoffer și mafia lemnului”.

Omul de afaceri, despre care v-am spus că e influent și super informat, a încheiat mărturisirea, spunând că Schmidt e gelos in ultimii ani pe Aurel Munteanu pentru că acesta produce mai mulți bani cash la negru, mai mult cash folositor pentru președinte decât el.

Dubiosul domn Schmidt a fost “replantat” perfect in Romania de serviciul de informatii externe german

S-au scris multe despre Michael Schmidt, cel mai bun prieten al presedintelui Romaniei. Dar nu ce o sa scriu eu acum.

Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990, ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german.

Schmidt şi-a luat liber pentru un an de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania: “Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică, şi se punea problema că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze” (declaratie data intr-un interviu dat pentru Wall-Street.ro).

Așadar, să înțelegem că Schmidt fusese racolat de Statul German? Să înțelegem că Schmidt se ocupa cu “achiziția” de sași din România, era “dealer” de sași pentru Statul German? Cei mai în vârstă știu despre operațiunea “Recuperarea”, când Germania, pe modelul Israelului, s-a decis sa plătească României 100 000 de mărci per cap de etnic sas “transferat” din România spre Germania în condiții de siguranță. Discuțiile dintre nemți și români se făceau la nivel de servicii secrete, adică în România doar oamenii Securității se ocupau cu acest tip specific de tranzacții și, presupunem, fără sa greșim, că agenții Securității României nu discutau decât cu agenții serviciului de securitate german.

De aceea pare foarte stranie o anumită parte a interviului din 2014 dat de Michael Schmidt jurnalistului de la Wall Street, în care actualul prieten intim al lui Klaus Iohannis scapă un “porumbel”:

Ce raritate de situație! O familie de sași emigrează din Brașovul comunist în 1981 în Germania și, un an mai târziu, așa, pornind ca într-o excursie, tânărul Michael Schmidt, de doar 22 de ani, se întoarce în România condusă de dictatorul Nicolae Ceaușescu!

Michael Schmidt nu avea cum să vină în România decât dacă avea protecția și mandatul de la Bundesnachrichtendienst – BND – serviciul de informații externe al Germaniei. Ei l-au trimis înapoi în România pe Schmidt în 1982, la niciun an după ce emigrase cu părinții, ei l-au replantat în 1990, așa cum singur recunoaște, ca să stopeze “presiunea de emigrare a etnicilor germani în Germania”.

Ani de zile, Germania a “cumpărat” mii de etnici sași. Până la un moment dat.

Să citim dintr-o carte foarte rară de ce s-a oprit Germania din “achiziții”.

In cartea “Acţiunea Recuperarea. Securitatea şi emigrarea germanilor din România (1962 – 1989)”, de Florica Dobre, Florian Banu, Luminiţa Banu şi Laura Stancu, Ed. Enciclopedică, 2011, ni se spune motivul:

“Problema se transformase într-o prioritate geopolitică a Germaniei, care, după ce a iniţiat, pe fond politic, cumpărarea saşilor de la regimul comunist, prin intermediul Securităţii, şi-a dat seama că este o acţiune greşită, care depopulează zone extinse, colonizate de-a lungul anilor, pierzându-se astfel influenţa germană în plan regional. Acţiunea “Recuperarea” constituie şi în prezent o problemă pentru statul german care, spre deosebire de statul român, a interzis desecretizarea documentelor operaţiunii.

La noi, cu aportul CNSAS, s-a aflat, de exemplu, că unul dintre mijlocitorii afacerilor de troc şi cash iniţiate de Germania, fostul locotenent-colonel Gelu Eftimie (nume conspirativ), şeful Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) din cadrul Centrului de Infomaţii Externe (fosta DIE) a fost multi ani preşedintele executiv al FC Dinamo Bucureşti, pe numele său real Constantin Anghelache, unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță.

Influența BND asupra lui Schmidt nu a încetat în 1990. Germania, prin serviciul de spionaj BND, îi face lui Michael Schmidt rost și de o acoperire lucrativă: la nici 34 de ani, așa, tam-nisam, poc!, tânărul Michael Schmidt primește de la BMW dreptul de a vinde marca în România în calitate de dealer național. Vă dați seama ce “noroc” pe mucosul de Schmidt, să aibă în 1994 așa o “viziune” de business?

Traseul lui Klaus a fost din timp pregătit

În această cheie trebuie să vedem și apropierea lui Schmidt de Iohannis, când acesta câștigă din partea Forumului Democrat German din România și pe brandingul politic că e “sas”, deci “neamț”, deci “eficace”, primăria Sibiului.

Germania, care avea deja plantat în businessul de la cel mai înalt nivel mai mulți oameni, printre care și Michael Schmidt, nu putea rata “breșa” politică oportună deschisă dintr-o dată.

Schmidt l-a cultivat pe Iohannis încă de la începutul carierei sale de primar. La un moment dat, lucrurile au fost date pe față.

În 2007, anul în care Sibiul a fost capitală culturală europeană, titlu castigat tot cu sprijinul Germaniei, primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, a primit spre folosință o limuzină germană, grație parteneriatului cu dealerul zonal al mărcii BMW. Acesta nu a fost decât începutul unei „colaborări” fructuoase între nemții de la Automobile Bavaria și neamțul de la primăria Sibiului. Iohannis a primit, rând pe rând, mai multe autoturisme de lux, unele chiar unice în țară și aduse pe comandă. Asta deși Primăria Sibiu plătea, încă din 2004, câte 6.000 de euro leasing pentru un Audi A6, destinat special edilului.

La sfârșitul lui 2007, cu totul “intamplator”, dealerul auto a obținut autorizația pentru a-și construi o reprezentanță în Sibiu, după ce Klaus Iohannis a inițiat proiectul.

Michael Schmidt urma planul de aburcare al lui Klaus Iohannis spre topul politicii romanesti. Avea si “spate” puternic:

Angela Merkel – Michael Horst Schmidt (centru)

Pe repede inainte: Iohannis cunoaste o ascensiune fulminanta in politica romaneasca, desi primele incercari de “implementare” esueaza (vezi esecul numirii sale ca premier in perioada USL). Insa ajunge presedinte al Romaniei, chiar pentru doua mandate, chiar daca prietenia lui cu Schmidt ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru contrainformatiile serviciilor secrete romanesti – atat SIE, cat si SRI, chiar daca Schmidt reprezenta o dubla vulnerabilitate, caci, sper ca nu ati uitat, foarte tanara sa nevasta, Veronica, e nimeni alta decat surioara interlopului politic Renato Usatîi, surprins acum ceva ani intr-o interceptare in care recunoaste ca este AGENTUL serviciului de informatii rus, adica FSB. E in rusa, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant. Sau sa il credeti pe Valentin Dediu, fost director al SIS, Serviciul de Informatii si Securitate, SRI-ul Moldovei, care zice într-un interviu pentru postul de radio Naţional FM. „Usatîi este o persoană paraşutată în R. Moldova şi eu vă spun asta în cunoştinţă de cauză. Eu nu presupun, dar ştiu cu siguranţă dintr-o discuţie personală (n.r. cu Renato Usatîi) că acesta are relaţii cu serviciile speciale ale Federaţiei Ruse. Ba mai mult, acesta este reprezentantul unor cercuri ale lumii interlope”, a spus Dediu.

Asadar, Iohannis e prietenul cel mai bun al familiei Schmidt, compusa din sotia Veronica, al carui frate e agent FSB la rusi, si din Michael, agent vechi al BND, serviciul de spionaj al Germaniei. Simplu, da?

Disperarea lui Iohannis: de ce se chinuie să îl salveze pe Schmidt?

In lumina acestor mici “detalii”, trebuie să priviți cu alți ochi recenta vizită din 1 august a lui Klaus Iohannis la Criț, în județul Brașov, unde președintele a participat la un eveniment al Fundației deținute de Michael Schmidt. Neinsotit de doamna Carmen Iohannis, despre care se aude ca e foc si para pentru ca l-a prins pe Klaus dand tarcoale unei tinere ONG-iste.

Ce a făcut Klaus Iohannis acolo nu este întâmplător, discutăm de omul care n-a dat nici un interviu într-un studio de televiziune în nici un an al președinției dar care, de această dată, s-a afișat la braț cu Michael Schmidt semnalizând parcă statului paralel că este omul său, ca și cum nimeni nu ar trebui să se atingă de el, în anii care i-au mai rămas din mandat.

Sa zicem ca participarea la un asemenea eveniment, desi rara pe agenda unui presedinte de stat, e tolerabila. Si presedintele are prieteni…

Dar acum nici 3 zile, presedintele Klaus Iohannis a recidivat: Michael Schmidt si nevasta au fost singurii insotitori la decernarea premiului Carol cel Mare.

De unde atata disperare?

Ca sa intelegem mai bine disperarea lui Iohannis, trebuie sa citim cu alti ochi articolul din ianuarie 2021 a lui Catalin Tache:

Michael Schmitt a stat o vreme ascuns la Viena, și a revenit abia recent, de cateva luni în țară, asta pentru că niște procurori pezevenghi se pregăteau să-i dea omorul în România. Cu multe presiuni și intervenții, atât de la Cotroceni, cât și din partea unor grei ai statului austriac, Michael Schmidt a fost scăpat și de aceea era nevoie ca președintele să-l reafirme în spațiul public românesc, să-l repoziționeze în capul securiștilor ca un semnal de alarmă, ca aceștia să nu se mai țină de protejatul sau. De aia, l-am vazut pe Iohannis fugind la Criț pe 1 august.

Dar episodul Criț nu a fost destul pentru “activii” din sistem. Exista un trend intre greii din servicii din care reiese ca Iohannis e tot mai vulnerabil, mai ales ca a insistat stupid pe balonul politic Florin Citu, astfel ca ar trebui sa i se dea decisiva, asa cum i s-a dat lui Basescu spre a doua parte a celui de-al doilea mandat al sau, prin retinerea fratelui Mircea Basescu si a amantei, Elena Udrea.

Asa ca s-au deschis din nou fisetele cu dosarele DNA puse la pastrare despre Schmidt. Iar Iohannis a aflat din nou si, din nou, s-a afisat cu Schmidt insistand parca si el, presedintele, sa transmita un mesaj, un alt mesaj: “vedeti ca Schmidt e mai important decat credeti”.

Puțini știu că, Klaus Iohannis este extrem de sensibil la oamenii cheie din statul austriac și că, deși te-ai aștepta să promoveze business-ul german, conexiunile sale cu eltita Austriei sunt foarte puternice.

Unul din acești conectori este chiar Michael Schmidt, care este „pe bune” cu premierul Austriei, Sebastian Kurz, și prieten de familie cu Karoline Edtstadler, regina politicii din Salzburg, considerata o viitoare stea a politicii europene si care azi indeplineste urmatoarea functie:

Michael Schmidt are atâtea pile în Austria și un loc atât de mare în inima lui Klaus Iohannis, încât datorită lui Emil Hurezeanu a fost „salvat” de la rușine în momentul în care a fost debarcat din postul de ambasador al României în Germania, primind postul de ambasador al României la Viena.

Fapt inedit, și Emil Hurezeanu este “apropiat” financiar si de Relu Munteanu (sper ca nu ati uitat de el, urmeaza imediat partea lui) și de Michael Schmidt, și se găsește și el într-o mare dilemă, fie la care să renunțe, fie cum să-i împace ca să nu se mai certe.

Prietenia cu Michael Schmdt este vitală pentru Klaus Iohannis, căci acesta este păstrătorul tuturor secretelor și codurilor PIN, în plus de asta, Klaus Iohannis își negociază un exit de la Cotroceni, mai precis vrea postul de președinte al Consiliului European, obiectiv pentru care are nevoie maximă și de sprijinul diplomatic al Austriei la Bruxelles. Nu e un post de mare anvergură, dar e un post plătit cu 40 de mii de euro pe lună, în care nu faci mai nimic și beneficiezi de protocolul unui șef de stat, adică exact ce-i place lui Iohannis.

Lucrurile sunt în derivă pentru președinte. El știa ce se va întâmpla cu Florin Cîțu, de aceea o traducere a gestului public de a-l legitima pe Michael Schmidt este că se grăbește foarte tare să mai tragă de pe România tot ce se mai poate, în răstimpul rămas din mandat, mai ales că și suspendarea este foarte posibilă.

Singura surpriză cu adevărat șocantă este numărul enorm de voturi pe care moțiunea l-a avut, lucru care-i arată lui Iohannis, și ne arată și nouă că, în mod straniu, de această dată, SRI-ul nu s-a băgat ca să îndulcească eșecul picarii motiunii și i-a arătat lui Iohannis că, fără „ei” în Parlament, e mort.

Să revenim însă la lemnele noastre. De cealaltă parte a pușculiței prezidențiale se află Relu Munteanu, un personaj super sulfuros al Sibiului, în epoca comunistă, și un super milionar post-tranziție de teapa lui Sorin Ovidiu Vântu, atâta doar că mult mai puțin independent ca SOV.

Citește în continuare pe StrictSecret.ro


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: