Majordomul Iohannis, maestru de ceremonii antiromânești

Distribuie acest articol!

Participarea preşedintelui României la dezvelirea statuii baronului von Bruckenthal a reușit să stârnească reacţii dintre cele mai variate. Evenimentul poate ar fi trecut neobservat şi trecutul baronului nu ar fi fost adus în discuţie dacă Iohannis nu ar fi ieşit ca un păduche în fruntea unei cete de profitori.

Au fost voci care au reacţionat destul de vehement cu privire la utilitatea istorică a acestei statui în Sibiu. Între timp, au apărut informaţii cu privire la faptul că aceasta a fost realizată pe baza unor donaţii, principalul donator fiind Mircea Ureche, un om de afaceri care trăiește la Sibiu și care a plătit 80% din lucrare. Mircea Ureche a declarat că: „Am sprijinit foarte multe proiecte în Sibiu, necondiționat! De felul meu sunt voluntar, mai ales dacă trebuie să construim ceva trainic. Eu consider Muzeul, pe lângă un obiectiv cultural şi istoric, un punct de atracţie turistică. Şi am considerat că statuia va mări valoarea locului”, spunea omul de afaceri.

“Voluntar” sau nu, Mircea Ureche nu a sponsorizat construcţia statuilor domnitorilor sau personalităților românești.

Întrebat despre modul în care a ajuns să sponsorizeze tocmai construcţia statuii baronului von Bruckenthal, Marius Ureche a declarat că  „Nu intru în treaba cercetătorilor şi istoricilor, eu sunt morar, mă preocupă meseria mea, nu intru în treaba cercetătorilor şi istoricilor. Din ce am văzut eu, chiar şi părerile lor sunt împărţite. Muzeul e un bun public, e vizitat de 3-400.000 de turişti anual, iar de pe urma lui trăiesc câteva zeci sau sute de familii”.

Discursul şi explicaţiile lui Mircea Ureche sunt elocvente pentru gradul său de cultură şi pentru coeficientul său de inteligenţă, iar dacă mai aveţi nevoie de dovezi, iată-le: ”Statistic, cei mai mulți lovișteni locuiesc și muncesc la Sibiu. Boromiz e din Țara Loviștei”, a spus Mircea Ureche, amintind și de legenda izvorului din Șaua Cumpănită, de unde baronul Samuel von Brukenthal ar fi împărțit apă și avrigenilor, dar și celor din Țara Loviștei. ”Brukenthal ne-a dat apă la moară să îi facem statuie”…..

Ehehehe, tare şugubăţ e acest Ureche şi cum le mai spune el ca un artist, iar acum se visează şi el un protector al culturii, dar la acest moment este doar “socrul Loredanei Chivu” şi tatăl lui Mircea Ureche junior care a făcut valuri mediatice pentru bețiile trase prin aeroporturi sau prin cuceririle de asistente TV.  De unde a luat naştere atâta râvnă pentru construcţia de statui de baron sas, la un brutar din Râmnicu Vâlcea – Mircea Ureche fiind unul dintre acționarii Boromir!?

Pe lângă sponzorizarea cu 80 la sută din preț a statuii artistului orădean Deak Arpad au mai participat cu câte 10 la sută și cluburile Rotary și Lions. Mai mult decât atât, Paul Jurgen Porr, finul cuplului Iohannis și considerat cel mai apropiat prieten al președintelui a participat la ceremonie, nu în calitatea oficială de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, unde i-a succedat nașului său, ci în cea de … președinte al Clubului Lions – Brukenthal!

Mai mult decât atât, protocolul prezidențial a asistat impasibil cum în timp ce liderii locali politici și sibienii au fost ținuți în picioare, în afara țarcului metalic amenajat de SPP cu această ocazie în Piața Mare, scaunele invitaților de onoare ai șefului statului au fost ocupate numai de membrii cluburilor înfrățite Rotary și Lions. Și uite cum, dacă își asigură și stânga, dar și dreapta politică, rotarienii chiar devin cel mai influent ”club” din România zilelor noastre!

Această statuie, amplasată în Piața Mare încă din 7 septembrie, a primit avizele pentru intrarea în legalitate în timp record, în sensul în care autorizația de construcție a fost emisă cu doar 24 de ore înainte ca președintele Klaus Iohannis să dezvelească monumentul.

Autoritățile au încercat ca pe repede înainte să intre în legalitate cu privire la aceasta și în data de 9 septembrie 2021, cu doar două zile înainte de marele eveniment de dezvelire la care a participat și Iohannis, a fost emis certificatul de urbanism cu numărul 1784. Scopul trecut este ”amplasare monument de for public în Piața Mare” și a fost solicitat de către viceprimarul Corina Bokor, pentru Primăria Sibiu.

Corina Bokor

Primăria Sibiu este recunoscută pentru faptul că emite autorizații de construcție într-un termen foarte lung, iar în acest sens la sfârșitul lunii ianuarie, primarul Astrid Fodor a propus consilierilor locali un proiect de hotărâre prin care autorizațiile de construcție să fie emise în maxim șapte zile, în situația în care se plătește o taxă suplimentară de 1.000 de lei.

În acest caz este interesant dacă există plătită taxa suplimentară pentru această autorizație, emisă în termen de o zi.

Statuia creată de Deak Arpad este realizată din bronz, în stil baroc, având trei metri înălţime şi cântărind peste 4,5 tone, împreună cu soclul din rocă vulcanică. Amplasarea statuii lui Brukenthal este simetrică faţă de cea a cărturarului român Gheorghe Lazăr, aflată la intrarea în Piaţa Mare dinspre strada Avram Iancu.

Avizul direcției locale de cultură s-a emis având la bază un aviz de cultură care este emis anterior certificatului de urbanism, ceea ce nu este posibil, și este interesant dacă la baza avizului există un studiu istoric absolut necesar.

Mai trebuie precizat că actele emise de autorități arată ca și cum ar fi fost antedatate, succesiunea actelor și momentul de lansare indică realizarea lor ulterioară producerii lucrărilor, zona este una protejată istoric, cu interdicție de a se construi deoarece se distruge caracterul de monument istoric de cel mai ridicat grad.

Interesant este că prin certificatul de urbanism nu s-a solicitat nici proiect tehnic, ceea ce era necesar, deoarece această statuie necesită o fundație serioasă dată fiind greutatea acesteia de 3,5 tone.

Nu a existat nici o autorizație de construire emisă pentru statuia lui Brukenthal, însă este păstrată o poziție liberă pentru aceasta, adică numărul 401, fapt care poate fi verificat de către autoritățile abilitate când a fost real emisă această autorizație.

Chiar și cu un dosar de autorizare bine pregătit, potrivit specialiștilor pentru  obținerea autorizației de construire,  procedurile tot se întind pe durata a cel puțin șase săptămâni. Practic, aparent cel puțin, reprezentanții Primăriei se încadrează în termenul de 30 de zile, dar dacă ar fi să luăm în considerare și perioada consumată de corespondență și solicitări de completări – care nu mai intră în calculul celor 30 de zile – această perioadă este depăşită.

La numai o săptămână de la dezvelirea monumentului, în urma reacţiilor apărute în presă, piatra din faţa statuii pe care a fost montată placheta cu numele sponsorilor care au finanțat construcţia monumentului a dispărut. Pe această piatră era scris: ”Monument realizat în anul 2021 cu sprijinul” și erau trecute logo-urile Boromir, Rotary Club Sibiu, Muzeul Național Brukenthal și Lyons Club Brukenthal

De ce a simţit nevoia președintele Klaus Iohannis să-şi lege numele acest eveniment prin prezenţa sa şi prin discursul plin de elogii cu privire la Samuel von Brukenthal, care este interesul Ralucăi Turcan când debitează tot felul de inepţii în demersul său aiuristic de a pune în valoarea personalitatea baronului ? Sunt întrebări la care putem intui răspunsul. Iohannis, cu superficialitatea şi grandomania de care dă dovadă, a simţit nevoia să-şi lege numele de o personalitate considerată un precursor al iluminismul şi un mecena care a lăsat o bogată moștenire culturală României, însă a omis să ia în calcul faptul că acest baron a fost un exploatator al țăranilor iobagi români şi cel implicat în reprimarea violentă a Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. Pentru faptul că acest baron are aceleaşi origini ca el, Iohannis a adus o ofensă întregului popor român, omagiind un torţionar a cărui avere a fost construită tocmai prin exploatarea înaintaşilor noştri.

Nu este nevoie să ai un doctorat în psihologie să îţi dai seama că Iohannis are o personalitate narcisistă caracterizată de un model de grandiozitate de lungă durată, animată de cele mai multe ori de întâmplări şi persoane cărora le dă o importanţă covârşitoare, tocmai pentru a câştiga admiraţie. Indivizii de acet tip cred frecvent că sunt de o reală valoare în viaţa tuturor sau a oricăror persoane pe care le întâlnesc. În timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un monah din secolul XVI, în zilele noastre, un asemenea comportament pare deplasat, iar Iohannis seamănă cu un personaj care caută potcoave de cai morţi ai baronilor medievali pentru a-şi construi imaginea de  aristrocrat.

La fel de limpede este că preşedintele României suferă de o adevărată criză de identitate, modesta sa activitate la catedră şi trecutul său de primar de provincie, ascensiunea fulminată în PNL, cu prezentarea memorabilă făcut de Orban…. CINE TACE ŞI FACE !?, sunt doar câteva elemente care ne îndreptăţesc să credem că Iohannis îşi caută o identitate în asocierea sa cu nume sonore chiar cu riscul de a deveni ridicol. Iohannis a găsit şi foarte multe similitudini cu acest baron. Iată doar o scurtă prezentare a trecutului acestuia.

Samuel von Brukenthal a văzut în organizaţiile secrete o modalitate de a-şi facilita accesul în cercurile influente. A fost inițiat la 22 de ani în loja Aux Trois Canons. La rândul său a înființat propria lojă masonică – Aux Trois Clefs d’Or – pe care a condus-o doar un an, până în 1744. A rămas un apropiat al masoneriei, fiind membru al Lojei Masonice din Magderburg.

Sibiul i-a apărut cu o oportunitate de a-şi pune în practică planurile de expansiune şi influenţă, dar problema era că îi lipsea dreptul de cetățean al orașului, care era conferit celor cu proprietăți. Urmând exemplul tatălui său, vânează o căsătorie profitabilă cu Sophia Katharina von Klocknern, fiica primarului din Sibiu. Proaspeții miri au primit o casă în centrul Sibiului, 30 de mii de guldeni, iar pentru Samuel la pachet a venit și titlul de cetățean.

În ciuda influenței socrului, Samuel von Brukenthal a avut un început anevoios în administrația locală – a început munca pe un modest post de grefier secund. O vizită la Viena şi o audienţă la împărăteasa Maria Tereza, prin întermediul unui frate din loja masonică Aux Trois Canons, marchează momentul ascensiunii baronului.

Sașii doreau să aibă un secretariat al administrației, precum cele avute de maghiari și secui, iar Brukenthal a reușit nu doar să obțină acest acest privilegiu pentru conaționalii săi, ci, mai mult, a primit sarcina de a conduce acest organism. A devenit chiar un confident al reginei și, încet, dar sigur, și-a creat o imagine de protejat al acesteia. Bârfele vremurilor consemnau că ar fi existat sentimente mai puternice decât într-o relație mornarh-supus, iar punctul culminant în cariera baronului Samuel von Brukenthal l-a reprezentat numirea  ca guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei.

Numele baronului a fost legat  de reprimarea violentă a rebeliunii lui Horea, Cloșca și Crișan din anul 1784, într-un moment în care nivelul de sărăcie și dependență al țăranilor iobagi de nobilii transilvăneni atingeau cote alarmante. Conflictele imperiului necesitau bani, nobilii maghiari și sași aveau nevoie de sume importante pentru a-și potoli toate capriciile, iar sursa pentru toate acestea era țăranul român.

Bref, Iohannis a dat fuga la Sibiu să aducă un omagiu unui nobil oportunist, avid de funcţii, torţionar,  membru al mai multor societăţilor secrete, care şi-a construit averea pe spinarea ţăranilor români, căci la momentul la care a ajuns în Sibiu nu avea nici măcar proprietate pentru a fi cetăţean la oraşului. Similitudinile dintre personajele care au participat la dezvelirea acestei statui nu pot fi decât coicidenţe, însă orice român de bună-credinţă le poate observa, iar românii nu mai cred în coicidenţe şi nici într-un preşedinte care a căpătat rolul de majordom la ceremoniile născute din interese străine.

Ciprian Demeter


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: