Jurnalistul Viorel Ilișoi: Du-te dracului, PNL!

Distribuie acest articol!

Jurnalistul Viorel Ilișoi a scris un articol critic la adresa reprezentanților Partidului Național Liberal, care au reușit să îngroape tot ceea ce mai reprezenta PNL pentru români. PNL se duce din ce în ce mai jos, va deveni un curând un partid de tristă amintire ca liderii săi.

Mă revoltă și mă scârbește ceea ce se întâmplă azi în PNL. Înspre el, din toată turma politică, mi s-au îndreptat mereu speranțele. În mod natural, pentru că nici n-aveai cum să vrei altceva decât liberalism, după o lungă noapte comunistă. Era singurul partid în care m-aș fi înscris, dacă n-aș fi fost ziarist. Nu pentru că m-ar fi convins vreodată vreun politician liberal, fiindcă n-a existat vreunul care să se ridice la înălțimea istorică a partidului, ci fiindcă ideea liberală acoperă cel mai bine convingerile mele și fiindcă am sperat că mai devreme sau mai târziu, prin forța lucrurilor, fondul liberal își va forma cumva conținutul uman. Însă acei oameni n-au apărut, partidul s-a ținut numai în cheutoarea prestigiului istoric.

De fiecare dată când vrea să pară serios, acest partid de manivelă – îi zic așa pentru că așa e condus: la manivelă – , recurge la legitimarea istorică: noi suntem urmașii Brătienilor! PNL n-are niciun motiv să se revendice de la conducători mai recenți, nu-i face cinste. Era bine să fi avut liberalii asemenea lideri, încât să nu pară hilar când ar fi spus: noi suntem urmașii Tăricenilor, ai Stolojanilor, ai Stoicilor (fără stoicism), ai Iohannișilor, Gorghiilor, ai Cîților. Numai alăturând aceste nume de iluștrii înaintași, te apucă fie râsul, fie furia, depinde din ce unghi privești. Îi mai adăugăm pe Vasile Blaga și pe Raluca Turcan, care nici ei n-au produs urmași, ajunși în fruntea PNL peste noapte, venind din alt partid, și avem astfel o galerie pestriță, pe alocuri penibilă, în continuarea figurilor sobre, maiestuoase, din epoca Brătienilor.

Liberalii de după revoluție nu au avut bărbați politici. Au avut niște descurcăreți ajunși cumva la vârf, de foarte puține ori statutar, lipsiți de curaj, lipsiți de demnitate, lipsiți de osatura ideologică autentic liberală, pe care să-și întemeieze gândirea și acțiunea. Fără doctrină, din care ar fi decurs o politică economică adecvată, ei s-au comportat ca niște administratori de bloc, mulțumindu-se să adune leuțul de la săraci și să acopere de la o zi la alta rubricile din lista de întreținere. Fără viziune, fără anvergură.

Dacă-i iei la rând și-i întrebi ce cărți de doctrină liberală au citit, luându-i de la William James încoace, foștii președinți încă în viață ai PNL vor părea niște gigei din ultima bancă, prinși copiind. Dacă-i întrebi chiar ceva mai simplu, ceva din istoria partidului lor, vor da din gură ca peștii, fără să poată spune ceva – cu excepția lui Crin Antonescu, fost olimpic național și absolvent de istorie.

Citiți articolul integral aici.


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: