Înainte de a fi român, Iohannis e penelist, dar înainte de a fi penelist e penal!

Distribuie acest articol!

Informat probabil de cei din anturaj – fiindcă nu cred că, de-atâtea vacanțe, a mai avut timp să pună mâna și pe vreun manual de istorie – că Lucrețiu Pătrășcanu ar fi spus cândva „înainte de a fi comunist, sunt român” (și până la urmă a fost lichidat de tovarășii săi comuniști) președintele Iohannis și-a promis, probabil, să nu repete niciodată greșeala asta. În consecință, după cum putem vedea și simți cu toții, el face tot posibilul să demonstreze că gândește invers decât Pătrășcanu: înainte de a fi român e orice: turist, tăietor de panglici, închinător la statui și, evident, penelist. Am zis nu liberal, ci penelist.

Căci liberali au fost alții, care au trăit cândva – Brătienii, Sturdza, Kogălniceanu, Rosetti – în vreme ce peneliștii sunt jalnicii lor epigoni de azi – Alinuța Gorghiu-Sandvișel, Florin Câțu-Superman sau Rareș Bogdan-Batistuță.

În prima categorie, Iohannis nu are ce căuta, în a doua se încadrează perfect. Păi nu este el premierul de la Grivco? Nu este el cea mai utilă și mai docilă unealtă a sistemului uselisto-securist, care a preluat conducerea României după ce l-a tras pe dreapta pe Ceaușescu și a dat României o spoială democratică la fațadă, să nu se vadă, dincolo de ea, aceleași cărămizi securiste?

Mulți au crezut, inițial, că Iohannis, așa molâu și papă-lapte cum pare, va fi mai bun pentru funcția de președinte decât a fost Băsescu. Mulți au zis că e vremea ca, după un președinte-jucător, mereu dispus să-și suflece mânecile și să se bată parte-n parte cu inamicii politici (de fapt cu oamenii din alte găști mafiote decât gașca pe care o conducea chiar el), să vină un președinte-mediator. Iohannis părea omul potrivit la locul potrivit, iar faptul că a avut adversari precum Ponta sau Dăncilă l-a făcut să pară și mai „de votat”. Abia acum ne dăm seama, văzând isprăvile președintelui din ultimele luni, văzând cu câtă sârguință se zbate el ca puterea să fie împărțită la nesfârșit între PNL și PSD, că totul a fost o farsă. Că diabolicii păpușari ai Sistemului ne-au făcut să credem că, votându-l pe Iohannis, vom scăpa de răul cel mare, numit, după caz, Victor-Viorel sau Veorica. 

De fapt, aveam de ales între doi oameni ai Sistemului și de aceea Sistemul a stat liniștit și-a ronțăit, probabil, popcorn în seara alegerilor, știind că oricum ar fi, tot marioneta lui va triumfa. Și mai ales știind că marioneta câștigătoare, cu multele ei case obținute dubios, e de-a dreptul penală și, ca atare, șantajabilă.

Iohannis nu s-a ridicat niciodată la înălțimea funcției sale. A fost cu desăvârșire absent când era nevoie de acțiuni ferme, a avut reacții întârziate în momentele de criză și niciodată nu a dat el poporului veștile proaste – s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont, și i-a trimis pe alții să le anunțe. A fost un președinte laș și indolent, preocupat mai ales să viziteze locații turistice decât să ia România la pas – faza cu „pas cu pas” e doar din cărți, nu din realitate – ca să vadă cum trăiește talpa țării. Evident, pentru asemenea lucruri nimeni nu i-ar putea cere suspendarea, din simplul motiv că lenea nu e un defect trecut în Constituție. În schimb, pentru încălcarea flagrantă a rolului de mediator, Iohannis poate fi și chiar trebuie să fie suspendat. 

Ce face președintele României de câteva zile, sunând personal șefii filialelor județene PNL din tabăra „nehotărâților” pentru a le ordona să ceară primarilor din teritoriu să-i voteze sluga, pe Florin Cîțu, la Congres, este cel mai clar motiv de suspendare care s-ar putea găsi. 

Prin această atitudine de satrap, de vechil pe moșie, Iohannis batjocorește funcția de președinte, dovedind că tratează întreaga țară drept o moșie personală, unde el și numai el decide cine să fie arendaș, cine să fie șerb, cine să fie clăcaș. Din păcate însă, acest parlament nu va vota niciodată suspendarea lui Iohannis. Poate că USRPLUS și AUR vor fi de acord cu această inițiativă, poate se vor găsi și câțiva parlamentari de la PNL, din afara „echipei câștigătoare”, să o susțină, dar câtă vreme în fruntea PSD se află Ciolacu nu există nicio șansă ca președintele să fie demis. Căci pentru Ciolacu Iohannis nu e doar fostul stăpân din USL, premierul de la Grivco și cel mai ilustru reprezentant al Sistemului securist, ci însăși garanția că PSD va câștiga triumfal viitoarele alegeri. Cu cât Iohannis va rămâne mai mult la Cotroceni și cu cât Cîțu va sta mai mult la Palatul Victoria, cu atât mai sigur va fi Ciolacu că la următoarele alegeri PSD va ajunge iar în fruntea bucatelor.

România nu mai are nevoie nici de un președinte ca Băsescu, dar nici de unul ca Iohannis. Are nevoie de un președinte cu adevărat independent, de un om cu demnitate, cu onoare, o somitate în profesia lui, un patriot adevărat, nu un politruc scos în față de Sistem. Următoarele alegeri ne-ar putea ajuta să scăpăm de președinți politruci, dacă partidele antisistem vor trimite drept candidat o asemenea personalitate independentă și apolitică, din sfera culturii sau științei. 

S-au săturat românii de atâția politicieni perfizi, s-au săturat să aleagă mereu răul mai mic, știind că tot rău este. 

Culoarul este mai favorabil ca niciodată: nici PNL, nici PSD, nici alte partide nu au vreun candidat cu profil de prezidențiabil. Au numai oameni șterși, lipsiți de charismă, pe care nu i-ar vota lumea nici dacă ar candida pentru președinția asociației de locatari. Iar când vom avea un președinte care va merge la Țebea, să se închine la crucea lui Iancu, în loc să meargă la Sibiu, ca să se plece în fața statuii lui Bruckenthal, atunci vom ști cu adevărat că am ales bine. Și vom putea spune, zâmbind: am întâlnit români fericiți.

CRITICII.RO


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: