In memoriam Aurel Vainer

Distribuie acest articol!

Până la ultima sa răsuflare nimeni nu-i poate smulge unui om libertatea de a lua o anumită atitudine sau o alta faţă de destinul său. Libertatea nu este ceva ce „avem” şi astfel să o putem pierde; libertatea este ceea ce suntem, spunea Viktor Frankl.

Citatul acesta nu este întâmplător, căci astăzi, când Aurel Vainer a plecat către o lume mai bună și în care suferința nu a căpătat imaginea unui lagăr, am realizat că pentru Aurel Vainer libertatea a însemnat acceptarea unui destin nedemn pentru mărinimia sufletului și grandoarea spiritului său.

Omul în căutarea sensului vieții al lui Viktor Frankl este omul Aurel Vainer care a înțeles că îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.

Aurel Vainer a fost președinte de onoare al Federației Comunităților Evreiești din România (FCER) din noiembrie 2020, după ce în ultimii 15 ani fusese președinte al FCER și în perioada 2004 – 2016 deputat FCER, predecesor al actualului deputat și președinte FCER, Silviu Vexler. De profesie economist, Aurel Vainer a fost după 1990 vice-președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României.

S-a născut în 1932 la Ștefănești, o localitate de pe malul Prutului, la granița dintre cele două Românii. Una dintre amintirile sale timpurii era despre un comando al Mișcării Legionare care era atunci la guvernare și care i-a spus tatălui său că toate proprietățile lui urmau să fie confiscate pentru că era evreu.

La scurt timp după ocuparea României de către Armata Roșie, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Vainer s-a alăturat unei mișcări sioniste de tineret de stânga cu care s-a mutat într-un kibbutz din apropierea portului Constanţa de la Marea Neagră, în pregătirea emigrării în Israel. “Am dus o viață colectivă. Lucram în port, unde încărcam și descărcam nave”, își amintește el. Visul lor era să ajungă în Palestina. Când a sosit nava care le-ar fi asigurat îndeplinirea visului, Vainer și camarazii săi au fost lăsați pe țărm, pentru ca membrii Comitetului Democrat Evreu, aliniat comuniștilor, să se îmbarce pe aceasta. Autoritățile comuniste au interzis în curând emigrarea, iar Vainer nu și-a îndeplinit niciodată visul din tinerețe de a se stabili în Israel.

“Mi-am acceptat destinul”, spunea Vainer, care și-a dedicat viața “misiunilor” care i-au fost date ca evreu din diaspora, iar această acceptare despre care vorbea Vainer m-a făcut să am revelația Omului lui Viktor Frankl, Omul care nu poate exista fără un punct fix în viitor și a cărui existență s-a modelat în jurul acelui punct din viitor, aşa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet.

“A-i mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-i mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Aurel Vainer și-a arătat din plin recunoștința pentru toate furtunile pe care le-a avut de învins devenind, în acest fel, un model și un exemplu demn de urmat pentru generațiile care au înțeles să-și îmbogățească experiența și viața cu noblețea și răbdarea unui spirit grandios.

Ne vei lipsi Aurel Vainer, căci am ales să fii un simbol al libertății de gândire pentru noi!

Înmormântarea va avea loc marți, 2 noiembrie 2021, ora 14:00 la Cimitirul Evreiesc ”Filantropia” din București.

Odihnească-se în pace! Să îi fie amintirea binecuvântată!

de Ciprian Demeter


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: