Despre, Șah, Viață și Reguli

Distribuie acest articol!

Cum a apărut şi cine a inventat acest sport al minţii absolut fascinant care este capabil să capteze atenţia a miliarde de oameni, mulţi dintre ei făcând din şah o pasiune, o modalitate de relaxare şi, de cele mai multe ori, un mod de viaţă căci mutările de pe tabla cu pătrăţele, îi ajută să-și dezvolte gândirea altenativă în viaţa de zi cu zi?

Au fost lansate mai multe ipoteze cu privire la apariţia şahului. Una dintre ele afirmă că originile şahului ar trebui căutate în India, Persia şi China, între secolul al III-lea și secolul al VI-lea. Despre descoperirea jocului, există şi o legendă indiană care face referire la faptul că inventatorului jocului de şah, Sissa ben Dahir, i-a fost oferită – de către regele indian Shirham – o recompensă, la alegere, drept răsplată pentru minunata invenţie. “Maiestate, nu vreau cine ştie ce bogăţii lumeşti, daţi-mi doar un bob de grâu pentru prima pătrăţică a tablei de şah, două boabe pentru a doua, 4 boabe pentru a treia, 8 pentru a patra pătrăţică… şi tot aşa, până ce toate cele 64 de pătrate ale tablei vor fi acoperite de grâu.

Regele, mirat şi încântat că i se cere atât de puţin, a bătut din palme şi a poruncit să i se aducă un sac de grâu, pentru a îndeplini cererea vicleanului matematician. Dar, spre mirarea regelui, sacul s-a terminat repede, iar tabla nu era nici pe sfert acoperită. La fel s-a întâmplat şi cu sacii care au fost aduşi pe urmă, au fost goliţi tot mai repede. Şi într-adevăr, abia atunci şi-a dat seama regele că Sissa ben Dahir i-a cerut un număr neînchipuit de mare de boabe de grâu, rezultatul progresiei geometrice”. Dacă ar fi să dăm crezare acestei legende, inventatorul şahului putea fi considerat un geniu, însă cel mai probabil geniul său nu a fost pe plac regelui.

Mihail Sadoveanu a reluat această legendă în nuvela „Soarele în baltă sau aventurile şahului”, realizând o similitudine între lumea şahului şi cea reală, comparând piesele de şah cu oamenii care aparţin diverselor ierarhii şi regulile şahului cu cele ale lumii reale, îndemnând la cugetare, apoi la acţiune. Sadoveanu încheie nuvela într-o notă filozofică, îndemnându-i pe cei ce deţin puterea sa nu uite că sunt şi ei oameni supuşi greşelilor.

Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și invazia islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. In Evul Mediu, șahul era considerat de către nobili un joc de elită, fapt pentru care biserica l-a dezaprobat timp de câteva secole. Prin secolul XVI se vor modifica regulile de joc, apărând, astfel, șahul modern. Șahul  a devenit un joc răspândit în Spania, Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah.

În prezent, din ce în ce mai multe sisteme de educaţie au ales şahul ca disciplină opţională de studiu tocmai datorită faptului că practicarea acestuia dezvoltă concentrarea, conştientizarea, controlul emoţiilor, concentrarea, stima de sine și creativitatea. Aplicarea sa este în creștere în domeniile terapeutice, unde este un complement în tratamentele de dependență și un exercițiu împotriva deteriorării cognitive. În penitenciare este, de asemenea, un ingredient capabil să schimbe dinamica unui grup de deținuți.

În fiecare an, pe 20 iulie, este celebrată Ziua Mondială a Șahului. Adunarea generală a ONU a adoptat, la 13 decembrie 2019, rezoluţia prin care a decretat data de 20 iulie „Ziua Mondială a Şahului”. Rezoluţia a fost propusă de mai multe ţări, între care Armenia, Rusia, Bangladesh, India, China, Camerun, Cuba şi Liban.

Potrivit ONU, pandemia de COVID-19 a dus la o dublare a interesului pentru şah, iar partidele disputate online au devenit nu doar o modalitate plăcută şi utilă de petrecere a timpului liber, dar şi de a cunoaşte oameni din întreaga lume.

Această scurtă trecere în revistă a istoriei șahului este un argument suficient de puternic pentru a concluziona că sportul minții este prezent în fiecare aspect al vieții noastre. Fie că vorbim despre luarea unor decizii personale, fie că vorbim despre deciziile politice, economice și sociale ale unui stat, șahul ne învață că în viață există reguli. Dacă ar fi să ne referim la clasa politică și la activitatea acesteia, ar fi demn de amintit că regulile jocului sunt dictate de așteptările sociale, însă, de cele mai multe ori, jucătorii clasei politice sunt doar ageamii cu pretenții de experți și înțelepți care aleg să joace după cum îi taie capul și fără bunul simț de a părăsi onorabil competiția.

de Ciprian Demeter


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: