„Albatros“, ultima navă care a navigat sub pavilion românesc, dusă la fier vechi
Nava Albatros, fostă Dej, a fost scoasă de la ancoră și dusă la Mangalia, unde probabil va fi tăiată. Vaporul pe care marinarii și-au făcut ucenicia a fost salvat în zilele Revoluției.
„Ex-m/n Dej, actual m/n Albatros, la remorcă spre Mangalia, 07 noiembrie 2023.
Ultima călătorie, probabil, a ultimei nave de 8.750 tdw care a aparținut IEFM Navrom Constanța și care a navigat sub pavilion român.
Asta e, stimați tovarăși“, anunță comandantul de cursă lungă Laurențiu Mironescu, cel care a filmat ultimul drum al navei.
Cum a fost salvată nava
Nava-şcoală „Albatros“ a fost construită în anul 1977 la Şantierul Naval din Galaţi. Cargoul „Dej“, aşa cum s-a numit iniţial, era o mândrie a flotei româneşti.
Până în anul 1989 a navigat pe mările şi oceanele lumii sub patronajul Navrom Constanţa. La Revoluţie, pe nava care era ancorată în Portul Constanţa, a izbucnit un incendiu, care aproape a distrus-o.
Din fericire, nava a fost salvată de Marin Deboveanu, care era la acea vreme şef al Biroului de Învăţământ de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“. De altfel, el i-a devenit şi comandant ulterior. „Când am văzut cum începe să dispară flota, navele începând să fie sechestrate prin porturile străine, m-am gândit să iau câte o navă din fiecare tip de la Navrom şi să o transform în navă şcoală: un cargou, un tanc mineralier, un împingător“, a povestit fostul lup de mare, cel care a proiectat şi goeleta „Speranţa“ din filmul „Toate pânzele sus“, romanul lui Radu Tudoran.
Marin Deboveanu
Nu a avut şansa decât să salveze cargoul Dej, care a fost donat Academiei Navale şi cu banii pe care a reuşit să-i primească de la bugetul de stat şi din sponsorizări l-a transformat în navă-şcoală, lucrările fiind realizate tot în Şantierul Galaţi.
„În 1992 primisem, printr-o rectificare bugetară, 350 de milioane de lei, dar preţurile săreau de la o lună la alta, aşa că am fost nevoit să caut şi alte surse de finanţare şi am reuşit să obţin sponsorizări“, a povestit fostul comandant pentru Adevărul.
Cum a ajuns pe linie moartă speranţa marinarilor-ucenici
În perioada 2001 – 2009, Albatros a fost înmatriculată ca navă-şcoală şi navă de transport maritim, transportând de la produse metalurgice, la ciment, de la tehnică militară la uree, de la floarea- soarelui la cărbune. După anul 2009, nava nu a mai răspuns cerinţelor impuse de legislaţia internaţională, depăşind termenul prescris de vechime maximă. În consecinţă, neîncadrându-se în exigenţele de acordare a „clasei”, s-a transformat în „navă-laborator”, la bordul ei derulându-se ore practic-aplicative cu studenţii Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Ultima misiune a navei a fost în anul 2009, atunci când a executat o misiune de transport pentru repatriere tehnică militară din teatrul de operaţii.
Începând cu anul 2015, nava a intrat în componenţa Divizionului de sprijin logistic 129 al Bazei Logistice Navale, ca navă de sprijin logistic, conform Forţelelor Navale.
Având în vedere depăşirea duratei normale de utilizare şi imposibilitatea recertificării de către un registru naval, în anul 2021, s-a decis scoaterea acesteia din funcţiune. „În conformitate cu Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M-197/2020, sunt în curs de iniţiere demersurilor necesare pentru valorificarea acesteia la intern“, spun reprezentanţii Forţelor Navale Române.
Din păcate, nimeni nu a luat în calcul transformarea ei în muzeu, ca o amintire a flotei de altădată a României. „Nava Albatros nu are valoare istorică şi nu prezintă interes pentru a fi transformată în muzeu“, spun militarii.
La Revoluţie, flota României număra aproape 300 de nave, la care se adăugau navele de pescuit oceanic. Ele se aflau în administrarea fostei întreprinderi de stat Navrom Constanţa. În 1990, întreprinderea de stat a fost spartă în trei companii: Navrom, Romline şi Petromin. A fost începutul sfârşitului flotei comerciale.
Fostul pasager Muntenia, construit în 1969, a sfârşit abandonat în Serbia. Până în anul 1999, a aparţinut Navrom Galaţi, iar câţiva ani mai târziu a fost vândut în Serbia. O vreme a funcţionat ca ponton, iar acum zace abandonat pe uscat. Nava nu mai are geamuri şi este înconjurată de vegetaţie.
Cargoul Bacău, care a aparţinut Navrom Constanţa până în anul 1991, s-a regăsit pe lista navelor de care guvernul român a hotărât să se debaraseze şi care au fost vândute la fier vechi. Nava a fost cumpărată la preţ de fier vechi de firma Haroz Shipping din Emiratele Arabe Unite. Se pare că a mai navigat, purtând numele Marwan 3, Hangamah şi Universe. A ajuns la fier vechi în 1995, în Pakistan.
Cargoul Huşi, construit la Brăila în anul 1980, a avut aceeaşi soartă. În anul 1990, regăsim nava în patrimoniul Petrominului, societate care a vândut nava în anul 1996 către Cosena SRL. Valoarea lui era estimată la acea vreme între 1,5 şi 1,8 milioane de dolari.
În 1998, numele i-a fost schimbat în Susie, iar apoi nava a fost vândută către o companie din Londra, care i-a dat numele Sinjar. În 2011, nava se numea Haja K, iar în decembrie 2014 a fost vândută la fier vechi.
În iulie 1990, a sfârşit şi cargoul Piatra Neamţ. A făcut parte din primul lot de nave vândute la fier vechi după 1990 la preţul de 108 dolari tona. A fost remorcat din Portul Constanţa Sud-Agigea până la Aliaga (Turcia), unde a fost dezmembrat în iulie 1990.
Cargoul Călimăneşti, construit în 1974 la Galaţi, se afla în 1990 în patrimoniul Romline, unde a rămas până în 1997, când a fost vândut. Ulterior, şi-a schimbat şi numele în Augusta M, noul pavilion arborat fiind cel panamez.
În 2000, nava a fost vândută la fier vechi, la Alang (India). Pentru ultimul drum, numele i-a fost scurtat şi s-a numit Augusta.
Nava de pasageri Transilvania, numită „lebăda albă“, s-a scufundat în Portul Galaţi. Nava a făcut împreună cu sora ei, Basarabia, curse regulate pe linia Constanţa-Alexandria-Haifa-Beirut-Pireu-Istanbul-Constanţa până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1979, vasul s-a scufundat aproape de mal, la Galaţi, fără ca autorităţile să intervină. Sora sa, Basarabia, a fost luată de ruşi după război şi redenumită Ukraina. A fost tăiată la Gadani Beach (Pakistan), în anul 1987.