În plin val de presiuni pentru reducerea cheltuielilor publice și eficientizarea aparatului administrativ, Sorin Grindeanu, președintele Camerei Deputaților și liderul interimar al PSD, a devenit una dintre vocile cele mai influente care temperază, amână sau redirecționează reforma statului spre variante mai puțin dureroase politic. Mesajul său constant: reforma „nu înseamnă să dai oameni afară”, iar tăierile ar trebui să înceapă „de la vârf”.
Reforma „de la vârf” – formula care sună bine, dar blochează decizia grea
În declarații publice, Grindeanu a susținut că reforma statului trebuie să înceapă cu privilegiile și cheltuielile decidenților, nu cu angajații care „muncesc din greu”.
Doar că, în practică, această poziționare funcționează ca un capac pus peste discuția centrală: ce faci cu structurile care dublează atribuții, cu instituțiile paralele și cu organigramele umflate?
Când reformarea statului e tradusă aproape exclusiv în „să nu fie concedieri”, reformarea devine, inevitabil, o colecție de ajustări cosmetice: reduceri „de procente”, înghețări, reorganizări fără impact și amânări succesive.
„Reforma administrativ-teritorială e necesară… dar nu acum”
Grindeanu a declarat că reforma administrativ-teritorială (comasări, reorganizări) este „absolut necesară”, însă a insistat că „nu poți să le faci toate în primele luni”. Avem tiparul clasic: recunoaștere de principiu + termen elastic + condiționări, ceea ce duce la blocaj politic — mai ales într-o coaliție unde fiecare partid își apără rețelele locale. În spațiul public au apărut relatări potrivit cărora Grindeanu ar fi confirmat că PSD nu susține „complet” anumite pachete de reformă administrativă și că preferă economii „fără să dai oameni afară”.
Din perspectiva guvernării, asta înseamnă un lucru simplu: reforma care produce economii rapide (de regulă, prin reducerea aparatului) devine aproape imposibil de livrat fără conflict major în coaliție.
Dublul rol: șef al Camerei și lider de partid – control pe frânele legislative
Prin funcția de președinte al Camerei Deputaților, Grindeanu are un rol-cheie în calendarul legislativ, iar ca lider interimar al PSD are influență directă asupra disciplinei de vot.
Într-un asemenea context, orice reformă care taie sinecuri, desființează instituții sau reduce posturi are de trecut nu doar de Guvern, ci și de un filtru politic puternic în Parlament.
Indiciu de strategie: evitarea „șocului social”, chiar cu prețul întârzierii
Într-un alt subiect sensibil, salariul minim, Grindeanu a confirmat că în coaliție au existat discuții despre înghețarea salariului minim de la 1 ianuarie 2026, apoi a susținut că „situația s-a schimbat”.
Același reflex se vede și în reforma statului: mesaj orientat spre evitarea costurilor sociale și electorale imediate, chiar dacă asta împinge nota de plată în viitor.
Ce rămâne, concret, după „reforma fără concedieri”?
Dacă reforma statului e redusă la sloganuri („de la vârf”, „fără concedieri”, „nu poți în primele luni”), România riscă să rămână cu aceeași problemă structurală: un aparat care consumă mult și livrează puțin, dar e protejat politic de frica unor pierderi electorale. Iar când reforma reală nu se face în timp de relativă stabilitate, ea ajunge să fie impusă în criză, mai abrupt, mai nedrept și mai greu de controlat.
