Suveraniștii sunt oameni cinstiți care își doresc justiție, nu corupție. Sunt manipulați de liderii lor infractori
Mișcarea suveranistă din România este prezentată adesea ca un bloc monolitic ostil statului de drept. Realitatea este mult mai incomodă pentru cei care o exploatează politic. Majoritatea susținătorilor suveraniști sunt oameni cinstiți, sătui de corupție, de privilegii și de un sistem judiciar care i-a protejat ani la rând pe cei puternici. Ei nu ies în stradă pentru a apăra hoția, ci pentru a cere o justiție care să funcționeze pentru toți.
Problema apare la vârf. Liderii autoproclamați ai suveraniștilor nu împărtășesc această dorință de dreptate. Mulți dintre ei sunt legați direct sau indirect de rețele politice, economice și chiar judiciare care ar avea cel mai mult de pierdut dintr-o reformă reală a justiției. Dosare vechi, relații toxice și interese obscure îi fac pe acești lideri să transforme nemulțumirea legitimă a oamenilor într-o armă împotriva schimbării.
Prin discursuri agresive și manipulare constantă, reforma justiției este prezentată ca un atac la adresa „poporului”, când în realitate amenință doar imunitatea celor care au trăit din protecția sistemului. Oamenii sunt convinși că DNA, anchetele magistraților corupți sau reașezarea competențelor ar fi comploturi politice, nu pași necesari pentru curățarea statului. Astfel, protestul autentic este deturnat în favoarea exact celor pe care suveraniștii îi detestă în mod real: infractorii de lux.
Este una dintre cele mai cinice forme de manipulare politică regizată de liderul infractor al celui mai mare partid suveranist din România. Oameni care cer ordine, lege și respect sunt împinși să apere, fără să știe, un sistem care a produs sărăcie, nedreptate și impunitate. În timp ce susținătorii cred că luptă împotriva corupției, liderii lor negociază liniștea proprie și protejarea dosarelor din umbră.
Ruptura dintre baza suveranistă și conducerea ei devine tot mai evidentă. Pe măsură ce reforma justiției începe să atingă zone până acum intangibile, nervozitatea liderilor crește, iar discursul se radicalizează. Nu din patriotism, ci din frică. Frica de o justiție care nu mai poate fi controlată.
Suveraniștii nu sunt problema. Ei sunt, în mare parte, expresia unei revolte legitime împotriva corupției. Problema este capturarea acestei revolte de către lideri care folosesc steagul suveranității pentru a-și apăra propriile interese penale. Iar această manipulare riscă să compromită tocmai șansa la dreptate pe care oamenii o cer de ani de zile.
