Lia și Liana sunt pupilele lui Dragnea

Ascensiunea Liei Savonea și a Lianei Arsenie în vârful justiției românești nu poate fi privită ca o simplă coincidență profesională. Este rezultatul unui mecanism construit în anii de maximă putere ai lui Liviu Dragnea, perioadă în care justiția a fost remodelată nu pentru independență, ci pentru control.
Lia Savonea s-a afirmat ca figură centrală în Consiliul Superior al Magistraturii exact în perioada în care PSD, sub conducerea lui Dragnea, a declanșat ofensiva legislativă împotriva magistraților incomozi. Din postura de lider al CSM, Savonea a devenit una dintre cele mai vocale susținătoare ale discursului despre „abuzurile” din justiție, un narativ util politic, menit să decredibilizeze anchetele de corupție care loveau direct în vârful puterii. Sub masca apărării independenței, CSM a fost transformat într-un instrument de blocaj și intimidare.
Drumul de la CSM la conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost unul rupt de acest context. Dimpotrivă, a fost o continuare firească a unui sistem de promovare construit pe loialitate și disciplină internă, nu pe merit sau transparență. Savonea a ajuns să concentreze o putere administrativă uriașă, influențând componența completelor, delegările și climatul general din instanța supremă.
În oglindă, Liana Arsenie din Roșiori de Vede, Teleorman, fieful lui Dragnea, a fost propulsată la conducerea Curții de Apel București, instanța cu cea mai mare miză politică și penală din țară. CAB este locul unde se decid destinele marilor dosare, iar controlul acestei instanțe este esențial pentru orice rețea care vrea să țină lucrurile sub cheie. Parcursul profesional al Arseniei, sincronizat cu ascensiunea grupării Savonea, ridică întrebări legitime despre criteriile reale care au stat la baza promovării sale.
Liviu Dragnea nu a semnat numiri, dar a creat cadrul. A slăbit legislația, a presat public magistrații, a încurajat o cultură a obedienței și a legitimat o elită din justiție dispusă să joace politic. Din acel moment, sistemul s-a autoreglat: oamenii „potriviți” au urcat, cei incomozi au fost marginalizați.
Astăzi, efectele se văd. Justiția pare tot mai închisă, mai opacă și mai ruptă de interesul public. Lia Savonea și Liana Arsenie sunt expresia unui model de putere născut în epoca Dragnea și perpetuat prin tăcere, frică și complicitate. România plătește încă prețul acestei capturări instituționale.