Alegerile pentru Primăria Capitalei scot în evidență o realitate politică dură pentru dreapta proeuropeană: candidații care se revendică de la acest pol, în principal reprezentanții PNL și USR, intră în bătălia finală cu șanse tot mai mici de a câștiga Bucureștiul.
Cele mai noi sondaje publice arată un lucru clar: fragmentarea dreptei și competiția internă pentru același bazin de electorat îi aruncă pe candidații proeuropeni într-o poziție de slăbiciune structurală. Daniel Băluță (PSD) se menține primul în intenția de vot, în timp ce Ciprian Ciucu (PNL) și Cătălin Drulă (USR) se bat pe locurile 2–3, la diferențe de unu-două puncte procentuale, fără ca vreunul să se detașeze clar și să devină alternativa credibilă la candidatul stângii. Un sondaj AtlasIntel indică chiar o situație și mai delicată: pe fondul campaniei agresive, candidata susținută de AUR, Anca Alexandrescu, reușește să se strecoare între candidații dreptei, depășindu-l pe Ciucu în anumite scenarii și împingându-l pe Drulă mult în spate. Practic, electoratul anti-PSD se împarte între prea mulți competitori, iar dreapta proeuropeană pierde teren în favoarea candidaților cu discurs mai radical sau mai populist. Datele sociologice arată și un alt fenomen îngrijorător pentru PNL și USR: mobilizarea. Votanții PSD și ai candidaților populist-naționaliști sunt, în acest moment, mai hotărâți să vină la urne decât susținătorii candidaților dreptei proeuropene, ceea ce amplifică riscul unui scor sub așteptări pentru liberali și pentru USR, chiar și în condițiile unei diferențe mici în sondaje. În loc să construiască un front comun, partidele de dreapta au ales să meargă cu propriile orgolii, propriile proiecte de imagine și propriile calcule de culise. PNL defilează cu Ciprian Ciucu, un candidat erodat de scandalurile din Sectorul 6 și de percepția de „combinator”, în timp ce USR insistă pe Cătălin Drulă, un lider cu imagine de perdant în serie, după eșecul de la alegerile precedente și prăbușirea partidului în sondaje. Rezultatul este previzibil: niciunul nu reușește să coaguleze o majoritate clară în București.
Analizele realizate pe baza celor trei mari sondaje derulate în același interval (CURS, INSCOP, AtlasIntel) duc, paradoxal, la aceeași concluzie: indiferent cine e pe locul 2 sau 3 într-o anumită cercetare, dreapta proeuropeană nu pare capabilă să depășească PSD și să livreze un candidat cu adevărat competitiv pentru Primăria Capitalei. Fragmentarea votului, uzura liderilor și lipsa unui proiect comun transformă această campanie într-una cu șanse minime pentru tabăra care, teoretic, ar fi trebuit să ofere alternativa modernizatoare pentru București. Dacă tendințele actuale se mențin până la vot, „dreapta proeuropeană” riscă să rămână doar un slogan de campanie bine ambalat, dar complet ineficient în fața unui electorat care vede, în cifrele seci ale sondajelor, un lucru simplu: candidații ei se bat între ei pentru locul doi, în timp ce șansa reală de a câștiga Capitala se evaporă.
