Grecia redevine model în UE, în timp ce România alunecă spre criză: o comparație dură între două destine economice
Grecia iese din criză după o lungă serie de sacrificii şi reforme, înregistrând creştere solidă, reducerea datoriei şi o ridicare a ratingului. Pe de altă parte, România „bate pasul pe loc”: deficit mare, creştere modestă, provocări structurale nerezolvate, o evoluţie care lasă deschisă întrebarea falimentului moral sau financiar.
Grecia a traversat ani de nopţi interminabile în zona întunecată a crizei datoriilor: după ce în 2010 a fost nevoită să apeleze la bail-out-uri internaţionale, economia sa a intrat într-o rotaţie dură de austeritate, scădere economică şi pierdere de încredere. În acest context, decizia agenţiei Fitch Ratings de a ridica ratingul suveran al Greciei pentru datoriile pe termen lung în valută de la „BBB minus” la „BBB”, „marcând încă un pas major în revenirea spectaculoasă a economiei elene după criza datoriilor suverane”, este încărcată de semnificaţii. Conform Fitch, „Rezultatele fiscale recente şi proiectul de buget pe 2026 subliniază angajamentul ferm al Guvernului spre prudenţa fiscală”.
Astăzi, Grecia se află pe o traiectorie de creştere mai rapidă decât cele mai mari economii europene, pe fondul investiţiilor mai ridicate şi cheltuielilor de consum ridicate. Fitch afirmă că „economia elenă este pe o traiectorie de creştere solidă, în pofida dificultăţilor externe recente, inclusiv şocurile geopolitice şi comerciale” — un compliment ce sună incredibil faţă de poziţia de până ieri. În Grecia s-a manifestat o disciplină fiscală reală, datoria publică este în declin, iar perspectivele au fost revizuite de la „pozitivă” la „stabilă”, ceea ce transmite un semnal de maturizare economică.
Contrastul nu putea fi mai clar dacă privim situaţia României. În timp ce Grecia îşi croieşte drum spre normalitate, România se adânceşte într-o marasmă fiscală şi structurală: deficitul guvernamental este de circa 9,3% din PIB în 2024 şi se păstrează foarte ridicat pentru 2025-26. Conform Comisiei Europene, România are o creştere economică modestă, de doar ~1,4% în 2025 şi ~2,2% în 2026, rate clar sub potenţial şi sub media UE. În acest scenariu, datoria publică devine tot mai greu de gestionat, iar riscurile unei crize de credibilitate sau chiar faliment sunt mai mult decât teoretice, ele sunt palpabile.
România are toate ingredientele unei „potenţiale catastrophă”: lipsa reformelor structurale serioase, creşterea pe consum şi pe cheltuieli publice fără acoperire, vulnerabilităţile externe, exact opusul modelului Greciei. Pe când Grecia spune: „angajamentul ferm al Guvernului spre prudenţa fiscală”, România pare să spună că „vom vedea mâine ce-facem până atunci cheltuim”. Într-o Europă cu multiple realităţi economice, Grecia ne dă lecţii, iar România rămâne în bancă, cu nasul în manuale pe care nu le citeşte.
