Deputatul AUR, Gianina Șerban, a solicitat să se facă dreptate pentru familiile care și-au pierdut membrii în tragediile de la Iași și Rahova. Totodată, acesta a cerut asigurarea unei transparențe totale în anchetele aflate în desfășurare și o asumare publică, clară, a responsabilității din partea autorităților implicate.
De asemenea, parlamentarul a criticat profunda criză morală și administrativă din sistemul românesc din ultimul deceniu, precum și promisiunile repetate ale celor nouă guverne și zece miniștri ai Sănătății, care au anunțat proiecte ambițioase, dar nu au dus la îndeplinire niciunul dintre angajamentele asumate public.
Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a vorbi despre episoadele dureroase de la Iași și Rahova, care arată încă o dată cât de adâncă este criza morală și administrativă din sistemul românesc.
La Spitalul „Sfânta Maria” din Iași, unde au murit șapte copii, aflăm cu indignare că, în ciuda tragediei, persoanele aflate în funcții de decizie în perioada incidentelor continuă să ocupe posturi-cheie, iar responsabilitatea pare să fi fost înlocuită de tăcere și cosmetizare administrativă.
După tragedie, s-a cerut demiterea managerului. S-a făcut – dar în stilul bine cunoscut al administrației dumneavoastră din ultimii 35 de ani.
Această măsură a fost doar una de fațadă, fără nicio intenție reală de schimbare.
În loc ca această tragedie să fie momentul unei asumări reale a responsabilității, am asistat la o serie de decizii administrative care par menite mai degrabă să protejeze funcții și persoane, decât să clarifice cauzele și să repare ceea ce nu funcționează.
Potrivit informațiilor apărute în presă, fosta șefă a secției ATI este în continuare angajată în spital, însă ocupă în prezent un alt post-cheie — cel de director medical. Mai mult, în urmă cu câteva zile, aceasta a condus raportul de gardă, fapt care demonstrează că nu vorbim despre o schimbare reală, ci despre o simplă redistribuire a acelorași persoane în funcții diferite.
Aceasta nu este doar o problemă de management local – este imaginea unei țări în care tragediile se sting în uitare, iar responsabilitatea este mereu amânată.
