De la Președintele-călător la Președintele-procuror! Dovada că întotdeauna se poate și mai rău

Numele lui e Nicușor. Nicușor Dan. Președinte al României. A ajuns la Cotroceni după ce alegerile din decembrie 2024 au fost anulate de CCR, a fost deschis un dosar penal în urma documentelor transmise de la CSAT care s-au aflat și pe masa judecătorilor constituționali.
Nu are sens să mai trec în revistă tot balamucul de atunci, cu Călin Georgescu pe cal alb, erijat în salvatorul națiunii, care a făcut furori prin electoratul patriei și care, dacă alegerile nu ar fi fost anulate și reluate de la zero, ar fi făcut-o KO pe Lasconi și ar fi ajuns în locul unde e azi activistul Nicușor Dan.
Nici nu mai trec în revistă cascada de dosarele deschise la Parchetul General, DNA și DIICOT după alegerile anulate. Unele trimise în judecată, altele încă în faza de anchetă. Cunoaștem.
Revin la Nicușor. Un matematician care a lăsat Primăria Capitalei cu multe probleme nerezolvate și oameni extrem de dezamăgiți și care, de când e președinte, mare lucru n-a mișcat și nici prea tare nu s-a agitat.
Până într-o zi. Ziua în care, cu materialul de la Parchetul General la subsuoară, a decis că trebuie să prezinte liderilor europeni, la summitul de la Copenhaga, esența romanțată a rechizitoriului lansat public de Alex Florența după sesizarea instanței cu rechizitoriul dosarului Georgescu-Potra și compania. De fapt, un power-point, nu un raport. Orice raport are altă formă și prezintă un altfel de fond, bine structurat.
Așadar, Nicușor a fost prelungirea procurorului general peste o Europă răvășită de războiul hibrid pe care Rusia îl practică, e adevărat, prin toate metodele, folosind toate rețelele de socializare , influenceri, site-uri clonate și bani rulați prin firme obscure.
S-a dus să le explice participanților la summit ce tari și deștepți sunt procurorii români care au făcut ceva ce ei, ceilalți, n-au fost în stare. Adică, să taie capul hidrei rusești și să-l trimită în judecată pe candidatul considerat a fi sprijinit de Putin și desființat de CCR, care a reușit cu zero chetuieli să “spele creierele” unor milioane de români care îl votaseră masiv în turul 1 al ultimelor prezidențiale.
Vom vedea dacă instanțele vor fi de acord, într-un final, cu așa-numitul probatoriu al procurorilor PICCJ și dacă se va lăsa cu vreo condamnare. Deocamdată, e doar un început. Și dacă e doar un început, cum de și-a permis Președintele tuturor românilor, inclusiv al celor anchetați, inculpați, dar prezumați a fi nevinovați, să facă din asta o sentință motivată pe care să o prezinte la Copenhaga?
Ați mai văzut vreodată un Președinte să se dedea la un astfel de expozeu pe marginea unui dosar în care nici măcar primul termen de judecată nu a avut loc? Sigur nu!
Habar nu am cine l-a sfătuit să împingă povestea asta judiciară în afara României, dar cred că până și Mica Sirenă a tresărit și și-a pus întrebarea de ce a fost ea așa de fraieră și a vrut să trăiască dureros pe uscat, și să fie om, când cerurile sunt pline de drone rusești și Europa din ce în ce mai invadată de hibrizi (specii, soiuri, genuri etc). Sfetnicul a dat-o în bară grav.
Cert este că Nicușor a fost și va rămâne singurul Președinte de pe mapamond care s-a erijat în procuror de ședință și a susținut un material așa-numit probator la un summit confundat cu o sală de judecată, la o reuniune unde altfel putea să pună în discuție problema interferenței Rusiei în spațiul UE și altfel se putea practica diplomația la nivelul cel mai înalt!
După summit-ul de la Copenhaga, Nicușor Dan a vorbit despre reacția liderilor europeni la informațiile documentate de autoritățile române în cazul interferenței ruse în alegerile prezidențiale, care a dus la decizia anulării alegerilor.
„În primul rând, am venit cu documentul și foarte mulți dintre oamenii cu care am discutat mi-au cerut o copie și au zis că or să o citească în avion, la întoarcere. Am și pentru dumneavoastră, dacă vreți, în limba română, același document. Deci a existat interes. Ca să rezum ce v-am spus de dimineață, noutatea acestui document este că descrie un mecanism care, foarte pe scurt, înseamnă site-uri pe diferite teme, care sunt aparent benigne, cum ar fi spiritualitatea și (…) pentru care Parchetul a dovedit că publicitatea a fost făcută de niște firme din Rusia”.
And so on…
Cum adică PARCHETUL A DOVEDIT că publicitatea a fost făcută de niște firme din Rusia? Orice probă a parchetului trebuie să treacă prin filtrul judecătorului. În foarte multe dosare, se știe, au fost înlăturate probe în timpul judecății, considerate a fi nelegale.
În multe cazuri, dosarele s-au întors la parchet după ce judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului. În alte cazuri, și ele foarte multe, au fost date achitări chiar și după condamnări la fond. Parchetul este responsabil de promovarea urmăririi penale în cazurile de infracțiuni împotriva ordinii juridice și a societății și acționează ca ofițer de aplicare a legii, solicitând pedepsirea celor vinovați.
Pe scurt, parchetul este avocatul statului, el doar acuză. Orice persoană are dreptul la apărare, la un proces echitabil. Balanța dreptății, într-un final, se află în mâna judecătorului. Iar primul care trebuie să respecte Constituția și legile țării este Președintele României. Ce a făcut Nicușor la Copenhaga? A făcut pe procurorul. A fost extensia Parchetului General peste hotare.
Iar liderii europeni care au primit materialul prezentat de Nicușor ca să îl lectureze în avion, dacă nu aveau ceva mai bun de făcut (eventual, să admire picioarele stewardeselor sau să citească din cartea lui Bernard Lecomte, KGB – Adevărata istorie a serviciilor secrete sovietice) au rămas, probabil, cu impresia că micuțul Nicușor este clona unui procuror răvășit de documentele primite de la serviciile de informații, din care a însăilat o poveste frumoasă cu spioni tehnologizați căreia nu îi cunoaște nimeni finalul.
O fi HAPPY, o fi doar END? Eu aștept deznodământul. Care ar putea dura niște ani. Până la viitoarele alegeri prezidențiale.