De ce Botswana este privită de investitori și de agențiile de rating ca fiind mai sigură în ceea ce privește capacitatea de a-și rambursa împrumuturile, iar România mai riscantă?

De ce Botswana este privită de investitori și de agențiile de rating ca fiind mai sigură în ceea ce privește capacitatea de a-și rambursa împrumuturile, iar România mai riscantă? De ce Botswana se împrumută pe termen lung mai ieftin decât România? Simplu spus de ce Botswana este privită cu ,,două capete’’ peste România, care la rândul ei este privită ,,cu două capete’’ peste Albania, deși economia albaneză se finanțează mai ieftin?

Răspunsul simplu îl putem afla din cea mai recentă analiză a agenției de rating S&P, care spune așa: ratingul României a fost păstrat la BBB-, iar al Botswanei la BBB+. Două trepte peste România. În ratingul reconfirmat pentru Botswana, agenția spune că este susținut de cadrul instituțional puternic, de excedentul de balanță de plăți și de datoria externă scăzută. În ratingul reconfirmat pentru România, experții nu spun nimic din toate astea. Dacă vreți, agenția spune viceversa: ,,cheltuielile preelectorale din România vor împinge deficitul bugetar peste 7%; creșterea reală a PIB-ului va fi mai scăzută decât ne imaginam inițial, în principal din cauza majorării importurilor (adică deteriorarea balanței de plăți); datoria externă este „moderată” (și nu scăzută).

Dar întrucât ,,păsăreasca asta e mai degrabă pentru economiști, voi încerca să o traduc în termeni simpli: rezultatul este că România, cu ratingul reconfirmat, se împrumută la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, la un nivel dublu față de Grecia (care are fix același rating). Iar pentru companii (care asigură locurile de muncă și încasările bugetare), rezultatul este că firmele din România continuă să se împrumute mult mai scump decât firmele din Botswana, din Grecia, din Bulgaria sau din Albania.

Spre exemplu, în 2023, potrivit statisticilor FMI, rata de dobândă pentru credite în România era de 9,3%, în Botswana 6,7%, iar în Albania, care are un rating din partea S&P cu două capete ,,sub România, respectiv BB-, așa-numita categorie ,,junk/ în românește ,,gunoi/ în ,,păsărească – grad ridicat de risc, nerecomandat pentru investiții, rata de dobândă la credite era de 6,4%. Așadar, deși ratingul României plasează economia României la categoria ,,recomandat pentru investiții, dobânzile din România, cu alte cuvinte, percepția investitorilor care împrumută România, plasează categoric economia noastră mai rău decât dacă ar fi la categoria ,,junk. 

Statul român se împrumută mult mai scump decât în Albania, decât în Botswana, pe scurt, ne împrumutăm la cele mai ridicate dobânzi din Uniunea Europeană (6,78 la sută pe an), în timp ce Bulgaria sau Grecia se împrumută la dobânzi sub 4%.

Și cu cât un anumit stat se împrumută mai scump, cu atât decapitalizarea economiei se majorează, efectul fiind invers proporțional cu perspectivele de creștere. Statul român este la categoria ,,vă recomandăm să investiți, dar dobânzile, adevăratul indicator pentru percepție, sunt la categoria ,,luați-le cât mai mulți bani, cât încă se mai poate, că nu mai durează mult.

Poliția din Stockholm investighează cazul, starul lui Real Madrid susține că „știrile sunt false” De altfel, această concluzie am extras-o și analizând ,,istoric argumentele S&P de menținere a ratingului pentru România în ultimele șase luni.

La prima vedere, par neserioși cei de la S&P, dar la a privire mai complexă pare că S&P se dovedește dedicată necondiționat scopului pentru care o agenție de rating există, și anume pentru investitori. Ei își doresc să extragă randamente cât mai mari, pentru cât mai mult timp, în ciuda acțiunilor și inacțiunilor decidenților dintr-o anumită economie.  Simplu spus: S&P a păstrat ratingul României, în ciuda dorinței manifestate prin acțiuni a decidenților români, care acționează în sens contrar. Și îmi bazez această argumentație fix pe ceea ce susține (și a susținut) S&P în ultimele 6 luni și acum.

Le pun sub formă de tabel, pentru a fi evidentă diferența (am îngroșat realizările):

• S&P, aprilie 2024 S&P, octombrie 2024
• Cheltuielile preelectorale vor împinge deficitul spre 6% din PIB (5,9%)
• Cheltuielile preelectorale vor împinge deficitul peste 7% din PIB (7,3%).
• Politica fiscală este incertă.
• Creșterea economică în 2024 va fi de 3% Creșterea economică în 2024 va fi de doar 1,6%
• Deficitul de cont curent va fi, în medie, de 6,8%
• Deficitul de cont curent va depăși 8% din PIB Ne așteptăm ca datoria publică să atingă 50% din PIB în 2027
• Datoria publică este deja de 51,4% din PIB în 2024
• Am putea scădea ratingul dacă deficitele guvernamentale și nivelul de datorie publică depășesc proiecțiile noastre, spre exemplu, ca rezultat al unei creșteri economice mai scăzute

• Deficitele au depășit proiecțiile, creșterea economică s-a înjumătățit (în primele 6 luni ale anului 2024, față de perioada similară din 2023, creșterea economică a fost de numai 0,7%)

Dacă aș fi investitor, prima mea reacție, la nervi, ar fi să concediez S&P și să îmi anulez plățile recurente lunare pe care le fac pentru rapoartele lor. Toate proiecțiile pentru care au menținut ratingul României în aprilie 2024 au fost infirmate grosolan de către realitate. Aș fi un fraier.

La o privire mai atentă însă, tot ca investitor, aș aprecia menținerea ratingului, mai ales că ea este făcută în ciuda acțiunilor și inacțiunilor decidenților români, care par să își dorească și să acționeze pentru devălmășie în România. Dacă nu și-ar dori-o, de ce ar fi acționat în sens contrar indicațiilor S&P din aprilie? Adică, făcând ceea ce au făcut între aprilie și octombrie, pare că autoritățile române și-au dorit retrogradarea României.

Pentru că au făcut exact ceea ce S&P spunea că nu trebuie să facă, dacă vor să mențină ratingul României. Motivul real (în opinia mea) pentru neretrogradarea recomandării de investiții pentru România la categoria ,,junk este că nu e nevoie. De ce? Pentru că România plătește deja ,,prime de dobândă ca și când ar fi la categoria ,,junk. În opinia investitorilor (care citesc nu doar ratingul, ci așa cum am făcut-o și eu pentru dumneavoastră, și considerațiile), România este la junk pentru o perioadă lungă de timp. Dacă nu ar fi la ,,junk, de ce ar plăti dobânzi mai mari decât state considerate la această categorie (gen Albania) și mult mai mari decât state care au aceeași recomandare pentru investiții (gen Grecia, care are rating similar cu al României), deși datoria publică în Grecia este la 180% din PIB?

Pentru că decidenții politici români, sfertodocți în ale economiei, își manifestă încă apetența pentru a decapitaliza economia națională. Și dacă ei decid că vor asta, de ce nu? Evident că m-am tăvălit pe podea râzând atunci când am văzut reacția co-șefilor noii Gospodării de Partid (a se citi alianța care guvernează România), ambii aspiranți la președinția României: ,,Agențiile de rating confirmă stabilitatea macroeconomică a României, spune Marcel.

,,Agenția a reconfirmat ratingul de țară al României, o dovadă a stabilității economice, spune și Ionel, care mai adaugă: ,,stabilitate economică la care contribuie toți cetățenii și companiile care sunt buni- platnici. Să vă reamintesc că ați dat amnistie pentru hoții care fură până la un milion de euro și doar dacă sunt prinși și dau banii înapoi sunt spălați? Care stabilitate? Deteriorarea deficitului bugetar și finanțarea scumpă a lui la cele mai ridicate dobânzi din Uniunea Europeană sunt o dovadă de stabilitate?  Înjumătățirea prognozei de creștere economică în numai 6 luni este o dovadă de stabilitate? 

Faptul că datoria publică, pe fondul lipsei de stabilitate bugetară, și-a accelerat trendul potențează vreo dâră de stabilitate? Poate că da, dar doar în lumea întoarsă pe dos.  Pentru că în lumea reală, mesajele agenției S&P le interpretez simplu, pe 3 paliere: Pentru investitori, mesajul este: luați-le banii. Sunt dispuși să se împrumute scump și să nu facă nimic, dar mai e încă loc; Pentru românul de rând: ăștia nu fac nimic din ceea ce spun, dar pentru că voi îi tolerați, ei continuă să vă amaneteze viitorul.

La dobânzi de 6,7%, în 10 ani vă dublează datoria publică. Știați că în urmă cu 5 ani, datoria publică pe cap de locuitor (inclusiv nou-născuți) era de 4.000 de euro și că acum, inclusiv pentru nou-născuți, datoria publică/capita este de 9.000 de euro? Pentru politicieni: vă mulțumim că asigurați astfel de randamente clienților noștri. Până la urmă, agențiile de rating se dovedesc totuși mai raționale decât politicile economice din România (sau lipsa lor).

Păstrează ratingul atâta timp cât realizează că politicienii pot decapitaliza economia națională într-un ritm mult mai rapid decât poate realiza populația. Cu alte cuvinte, în ciuda decidenților, și nu grație lor, pentru că sunt mai raționale: pentru clienții lor, a scădea rating-ul României ar însemna realmente o tâmpenie care le-ar afecta randamentele. Cu atât mai mult cu cât, prin liderii noștri, continuăm să ne asumăm cele mai ridicate dobânzi din Uniunea Europeană. De ce ai strica asta?