7 întrebări fatale pentru Cioloș: ‘Nu suntem în Myanmar sau în Rusia!’

Alina Mungiu-Pippidi îi critică dur pe Dacian Cioloș și Anca Dragu pentru declarațiile acestora pe tema schimbării Avocatului Poporului și a prefectului Capitalei. Pippidi este de părere că amenințările repetate la adresa avocatului poporului (că va fi schimbat) „sunt o formă de intimidare pentru a-l împiedica să acționeze cum găsește că e just”.

„Ce alt stat în Europa în afară de România a mai dat afară un avocat al poporului că a venit o majoritate parlamentară nouă? Dragă Dacian, pune tu un asistent să întrebe colegii din Renew sau comisia de drepturi și libertăți. Sau puteți petiționa toate țările europene membre”, spune Pippidi.

Redăm cele 7 întrebări adresate de Alina Mungiu Pippidi:

Umblă vorba prin presa de calitate că Anca a spus la o televiziune că urmează schimbarea Avocatului Poporului, care ar fi fost agreată în Coaliție, și că doar numele succesorului nu e clar. Umblă vorba și că prefectul Bucureștiului, Traian Berbeceanu, numit de PNL, va fi schimbat fără a-și fi dus mandatul la capăt pentru a fi înlocuit cu un plusist.

Fiind voi doi familiari cu Europa și lumea mai largă în general (și nu pe tiparul politicianului mediu pe care îl putem muta între PSD și PNL, că el tot de la țară este, și nu știe care sunt regulile de comportare în lumea civilizată), am cîteva întrebări pentru voi. Și retorice, dar și empirice.

Întrebarea numărul unu este dacă sunteți la curent că menirea avocatului poporului este de a face opoziție la potențialele abuzuri ale guvernelor, deci nu e pus acolo să aplaude sau să pună ștampile ca în comediile cu DDR (pe care scrie pe toate același lucru). Ce sunt avocații poporului și cum trebuie să funcționeze această instituție găsiți aici. Cel puțin în Europa, unde ne aflăm, altfel, desigur, există o varietate de practici și atunci întrebarea este vrem să reînnoim Europa în spirit african?

Întrebarea numărul doi este dacă sunteți la curent că și în Olanda, și în Germania și în alte țări europene măsuri ale guvernului contra pandemiei au fost atacate la tribunal, cum a făcut și dna Weber, ocupanta poziției din România, de diferite instituții și persoane, și nimeni nu a fost considerat de guvern dușman al poporului din acest motive, pentru că suntem în Europa, și nu în China.

Întrebarea numărul trei este dacă realizați că avocatul poporului poate cel mult ataca la Curtea Constituțională (guvernelor pesediste din anii nouăzeci le-a fost frică că opoziția va folosi această armă contra lor, și a avut grijă să fie boantă) și nu în orice tribunal, ca în țările unde instituția e puternică, iar de hotărît doar Curtea hotărăște, ca la orice proces, și nu Avocatul Poporului, care poate cel mult atrage atenția asupra problemei.

Întrebarea numărul patru este în ce măsură vă dați seama că amenințările repetate la adresa avocatului poporului (că va fi schimbat) sunt o formă de intimidare pentru a-l împiedica să acționeze cum găsește că e just. Că voi nu sunteți de acord cu judecata sa, se prea poate, nimeni nu e infailibil, nici voi, nici liberalii, și nici Avocatul Poporului, dar din fericire hotărăște Curtea Constituțională. Ca să ajungem acolo trebuie ca Avocatul Poporului să aibă dreptul să se exprime cum îl duce mintea ca să reprezinte interesele poporului, de exemplu a celor amendați cu amenzi peste valoarea venitului mediu. Cine e poporul, la asta în statele de drept cel puțin, avem legea (termenele mandatelor) ca să răspundem. Cînd vă vine rîndul să numiți voi pe cineva că expiră mandatul actual, găsiți pe unul mai bun, treaba voastră.

Întrebarea numărul cinci este ce alt stat în Europa în afară de România a mai dat afară un avocat al poporului că a venit o majoritate parlamentară nouă. Dragă Dacian, pune tu un asistent să întrebe colegii din Renew sau comisia de drepturi și libertăți. Sau puteți petiționa toate țările europene membre.

În același context am și întrebarea șase, cum de partidul vostru reformator a fost de acord ca instituția prefectului să fie oficial politizată, cum de prefecții vor căpăta subprefecți a căror menire o vor găsi singuri de acum înainte (cînd avem, nu-i așa, un deficit bugetar istoric și vrem să reducem pozițiile din sectorul public), și cum de prefectul de București (nu-l cunosc, nu mi-e simpatic, dar era calificat și popular) trebuie să își ia catrafusele cînd nu a servit decît o parte din mandat ca să lase locul unei persoane din partidul vostru? Ați stricat vreo întrebare cumva la Macron, sau măcar la ambasada Franței, cîți prefecți au fost dați afară în Franța între mandate fără nici o procedură administrativă atrasă de vreo greșeală a lor, ca la execuție fără judecată?

Și ca să închei si să vă las să faceți corespondența de mai sus pentru a stabili ce alți europeni mai tratează așa democrația și instituțiile ei, mai întreb și dacă vi se pare normal, oameni educați și umblați prin lume cum sunteți, ca prefectul să fie din același partid cu cei pe care trebui să îi controleze (for the record, întrebarea șapte)? Iată, primărița de la sectorul 1, Clotilde Armand, calcă prin străchini, declară că nu dă burse cerute de lege la elevi și pînă să își renegocieze contractele anulează unilateral datoriile pe care le are la furnizori, un prefect funcționar public și reprezentant al ordinii și legii ar trebui să analizeze obiectiv actele ei, că numai el le poate anula pentru a proteja interesul cetățenilor și legea. Care sunt șansele ca acest lucru să se întîmple vreodată? Dacă voi puneți pe unul din același partid acolo, nu va fi ca prefecții papagali de la PSD și PDL care mai niciodată nu își exercitau rolul legal de a opri abuzurile puterii locale?

Astea au fost cele șapte întrebări. Nu e nevoie să îmi răspundeți, că știu că nu aveți ce. Dar nu strică să întrebați mai departe, oameni ca voi știu ce e just și ce nu, că au de unde se informa, și ca atare pot măcar să încerce să facă lucrul just. Că nu suntem în Myanmar sau în Rusia, ci pe fotolii parlamentare cu toate protecțiile, riscul e zero și cîștigul poate fi mare. Poate învață de la voi unii colegi că schimbarea clasei politice e de dorit numai în sens democratic. Altfel, nu.

%d blogeri au apreciat: