Universitatea din București, transport periculos de azot, pe Bulevardul Iuliu Maniu. Soluție neautorizată, din rațiuni economice
Universitatea din București transportă azot cu microbuze de persoane, pe cel mai aglomerat bulevard al Capitalei, potrivit surselor din interiorul instituției academice. Soluția a fost aleasă din rațiuni economice, dar fără autorizație. Conducerea universității neagă transportul, dar o dă de gol decanul Facultății de Chimie.
Cum transportă UB azot cu microbuzul
Surse din administrația Universității din București (UB) au arătat că rectoratul instituției de învățământ superior de stat realizează, de mai mulți ani, transporturi de butelii și tuburi cu azot, pentru experimentele de la Facultatea de Chimie, ce are sediul pe Șoseaua Panduri din Capitală.
Transportul este realizat cu mașini ale rectoratului, după cum ne-au arătat surse din interiorul universității.
Mai exact, este vorba de un microbuz Mercedes-Benz Vito, de culoare albă, model destinat transportului de persoane.
Scaunele din spate ale microbuzului au fost îndepărtate, pentru ca mașina să fie folosită la transportarea diverselor materiale necesare administrației UB.
Printre transporturile operate cu aceste mașini este și cel de azot pentru Facultatea de Chimie.
În niciun caz, mașinile rectoratului nu se pot încadra în categoria autospecialelor pentru transport de gaze.
Mai mult, potrivit informațiilor din interiorul administrației UB, recipientele cu azot nu sunt nici securizate în microbuze, ele mișcându-se pe durata transportului.
Aceasta, în condițiile în care azotul este adus din zona Păcii, pe cel mai aglomerat bulevard al Bucureștiului, “Iuliu Maniu”.
Decizia ca azotul să fie transportat cu aceste microbuze, chiar împreună cu alte obiecte, ar aparține rectoratului UB, condus de rectorul Marian Preda.
S-ar fi luat această decizie “din rațiuni economice”.
Universitatea din București, despre transportul de azot
Reprezentanții Universității din București neagă însă acum existența transportului de azot.
“La nivelul conducerii Universității din Bucuresti nu a fost aprobată realizarea de transporturi de azot în microbuze destinate transportului de persoane”, precizează reprezentanții UB, într-un răspuns oficial pentru Oficiul de Știri.
Întrebați de ce nu a fost contractat un transport specializat pentru azotul necesar la Facultatea de Chimie, reprezentanții rectoratului UB au precizat: “Nu este cazul.”
Decanul Facultății de Chimie din cadrul UB, Elena – Emilia Iorgulescu, recunoaște însă existența unui transport de azot, dar susține că nu deține suficiente detalii.
“Nu aș putea să vă spun cum se realizează (n.r. – transportul azotului). Noi avem niște butelii de azot, pe care, mă rog, le-au adus cei de la Linde, pe care le avem în custodie și la care plătim chirie. Unele sunt încărcate periodic. Cei de la Linde știu, pentru că știu că ei le aduc. Sunt butelii de gaz pe care le folosim la experimentele pe care le avem”, ne-a declarat Elena – Emilia Iorgulescu.
Întrebată despre un transport de azot realizat de rectorat în regim propriu, aceasta ne-a spus: “Nu știu. Din câte știu, în privința azotului, avem aceste butelii și plătim chirie pe ele. Știu că vin cei de la Linde. Ele se consumă destul de greu. Am și eu o butelie. Eu am de argon, nu de azot. Sunt gaze inerte. O să verific despre ce este vorba și vă transmit”.
Am solicitat informații și de la Linde, legate de furnizarea azotului pentru Facultatea de Chimie.
Până la momentul publicării acestui articol, nu am primit însă un răspuns.
Vom publica informațiile furnizate de Linde, atunci când le vom primi.
ARR, despre transportul de azot cu microbuzul
Am solicitat un punct de vedere legat de transportarea azotului cu microbuzele de persoane și de la Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituție aflată în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Redăm integral răspunsul ARR:
“Dispozițiile care i reglementează transportul mărfurilor periculoase sunt cele ale Acordului referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase – ADR. disponibil în limba română pe site-ul ARR la adresa: http://www.arr.ro/transport_doc_143_transport-marfuri-periculoase_pg_0.htm. Acesta reglementează atât transportul internațional, cât și transportul național datorită prevederilor Legii nr. 31/1994 și respectiv Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase care a fost transpusă prin Hotărârea de Guvern nr. 1326/2009 privind transportul mărfurilor periculoase în România. Printre reglementări specifice transporturilor mărfurilor periculoase se numără și HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a actiității de transport rutier de mărfuri periculoase în România.
Pentru transportul mărfurilor periculoase, mărimea vehiculului are o mai mică importanță. La transportul mărfurilor periculoase, în centrul atenției este marfa cu pericolele pe care le prezintă, cantitatea transportată și modul de prezcntare la transport (ambalată, în vrac sau în cisterne).
Mărfurile destinatc vânzării cu amănuntul şi uzului populației sunt reglementate, în principal, de capitolul 3.4 (mărfuri ambalate în cantități limitate) din anexa A la ADR. Corespunzător acestora, în coloana (7a) a tabelului A de la capitolul 3.2 din ADR sunt înscrise cantitățile pe unitatea de ambalaj ce pot fi transportate (adică 120 ml pentru Nr. ONU 1066), în condițiile în care masa totală brută a coletului nu trebuie să depășească 30 kg în cazul cutiilor din carton sau 20 kg pcntru coletele constituite pe bază de folie retractabilă sau extensibilă. În această situație se poate transporta în vehicul orice cantitate constituită din astfel de colete, fiind aplicabile numai prevederile de la secțiunea 3.4.1 din ADR. Acestea sunt cutiile întâlnite în super-market-uri, cu marca de la 3.4.7 sau 3.4.8 (mai rar) din ADR aplicată pe lateral sau direct pe folia de plastic (generatoare de aerosoli cu odorizant de cameeră, deodorante, frișcă sub presiune, parfumuri, after-shave, soluții anti-insecte, soluții de curățat pete sau carburatorul, înălbitori de rufe etc.).
În ADR sunt disponibile, în sensul întrebărilor formulate de dumneavoastră, următoarele definiții:
..Butelie” înseamnă un recipient sub presiune, având un conținut de apă care nu depăşeşte 150 litri (a se vedea și ,,Cadru de butelii”;
,,Întreprindere” înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridicã având sau nu scop lucrativ, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, având sau nu scop lucrativ. precum și orice organism ținând de autoritatea publică, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate care are personalitate juridică;
„Recipient sub presiune” înseamnă un recipient transportabil destinat să conțină substanțe sub presiune, inclusiv închizătoarele și celelalte echipamente de serviciu; este un termen generic pentru a desemna o butelie, un tub, un butoi sub presiune, un recipient criogenic închis, sisteme de stocare cu hidrură metalică, un cadru de butelii sau un recipient sub presiune de siguranță;
„Recipient cu capacitate redusă conținând gaz (cartuș cu gaz)” înseamnă un recipient ne-reîncărcabil, având o capacitate în apă care nu depășește 1000 ml pentru recipientele din metal și care nu depășește 500 ml pentru recipientele din materiale sintetice sau din sticlă, conținând un gaz sau un amestec de gaze sub presiune. Acesta poate fi prevăzut cu o supapă;
„Tub”, (clasa 2) înseamnă un recipient sub presiune, fără sudură sau de construcție compozită și cu o capacitate în apă mai mare de 150 litri, dar fără să depășească 3000 litri.
Având în vedere faptul că azotul nu este o substantă destinată utilizării personale și pe baza definițiilor de mai sus, presupunem că utilizarea acestuia în cantități de ordinul a zeci de litri pe activitate/eveniment/operațiune este determinată de un anume interes comercial, fapt pentru care utilizatorul se încadrează la definiția întreprinderii, enunțată mai sus.
Întreprinderii îi sunt aplicabile unele excepții (dintre cele enunțate la secțiunea 1.1.3 a ADR), dar în niciun context nu poate fi vorba de exceptarea integrală de la prevederile ADR.
De asemenea, conform Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2 aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 2224/2020, microbuzul este definit ca autobuz cu o capacitate de transport de cel mult 22 de pasageri pe scaune sau în picioare.
Precizăm faptul că, transportul de mărfuri în vehicule care nu sunt destinate tipului respectiv de transport nu este permis, fapta fiind sancționată conform art. 4, punctul 10 din HG nr. 1317/2023.
Aici ar mai fi de menționat cel puțin cele 3 (trei) dispoziții speciale CV9, CV10 și CV36 aplicabile buteliilor cu gaze indicate și în dreptul numărului ONU 1066, la rubrica din coloana (18) a tabelului A din capitolul 3.2 al ADR:
CV9 Coletele nu trebuie să fie aruncare sau supuse la șocuri. Recipientele trebuie arimate în vehicule sau containere astfel încât să nu poată să se răstoarne și nici să cadă.
CV10
CV36
Buteliile, conform definiției de la 1.2.1 trebuie culcate în sensul longitudinal sau transversal al vehiculului sau containerului. Totuși, cele situate în apropierea peretelui transversal din față trebuie plasate în sens transversal.
Buteliile scurte și de diametru mare (circa 30 cm și peste) pot fi plasate longitudinal, cu dispozitivele de protecție ale robinetelor orientate către mijlocul vehiculului sau containerului.
Buteliile care sunt suficient de stabile sau care sunt transportate în dispozitive adecvate care le protejează împotriva răsturnării, vor putea fi plasate în picioare.
Buteliile culcate vor fi calate, fixate sau arimate într-o manieră sigură și adecvată, astfel încât să nu se poată deplasa.
De preferință, coletele trebuie să fie încărcate în vehicule sau containere deschise sau ventilate. Dacă acest lucru nu este posibil și coletele sunt încărcate în alte vehiculeacoperire sau containere închise, nu trebuie să fie posibil niciun schimb de gaze între compartimentul de încărcare și cabina conducătorului auto, iar ușile de încărcare ale acestor vehicule sau containere trebuie să fie marcate, cu litere de cel puțin 25 mm în înălțime, după cum urmează
„ATENȚIE
SPAȚIU Î NCHIS
A SE DESCHIDE CU PRECAUȚIE”
Textul va fi redactat într-o limbă considerată adecvată de expeditor. […].
Ar trebui precizate și prevederile din ADR cu privire la: marcarea ambalajelor și inspecția periodică a acestora, marcarea și etichetarea coletelor, semnalizarea portocalie a vehiculelor și întocmirea documentelor de transport etc.
Să nu uităm capitolul 1.4 din ADR la care sunt disponibile obligațiile factorilor implicați în transportul mărfurilor periculoase (printre aceştia se numără expeditorii, transportatorii, încărcătorii, descărcătorii etc.). Cei implicați în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii și importanței riscurilor previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii și, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora.
De asemenea, ar mai fi de precizat că, în conformitate cu Lista activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu disponibilă în anexa 1 la Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1798/2007, activitatea de transport rutier de mărfuri periculoase figurează la poziția 267 și necesită autorizație de mediu.
După cum se observă, nivelul de detaliu al reglementărilor transportului de mărfuri periculoase, în cazul acesta un gaz asfixiant comprimat, este foarte ridicat, fapt pentru care se impune existența, în cadrul unei companii care se ocupă de transport, a unui manager de transport și a unui consilier de siguranță pentru transportul mărfurilor periculoase cu specializarea potrivită (clasa 2 – gaze), precum și a conducătorilor auto certificați pentru aceste activități, pe cât posibil, sau cel puțin instruiți conform capitolului 1.3 sau secțiunii 8.2.3 din ADR, acolo unde sunt aplicabile diferite excepții.
În opinia noastră, doar un consilier de siguranță ar putea verifica condițiile de exceptare ale unui anumit transport, respectiv încadrarea la una din excepțiile de la secțiunea 1.1.3 din anexa A la ADR. Tot în ADR, la 1.8.3.3 sunt disponibile și sarcinile consilierului de siguranță.”
