Covasna și Harghita, două județe cu un potențial remarcabil, au fost transformate într-un bastion al subdezvoltării de către UDMR. În loc să fie motorul progresului local, acest partid a ales să perpetueze sărăcia ca instrument de control electoral și politic.
Conducerea UDMR în aceste județe a fost pur și simplu catastrofală. Lipsa investițiilor și a viziunii de dezvoltare a lăsat comunitățile rurale în pragul dispariției. Satele, odinioară pline de viață, au rămas pustii, fără cetățeni, din cauza exodului masiv către orașe mai dezvoltate sau către străinătate. Administrațiile locale au eșuat complet în a oferi oportunități și în a opri acest declin alarmant.
Exodul masiv al populației este o realitate dureroasă. Zeci de mii de oameni au fost forțați să plece din aceste județe, în lipsa unor oportunități reale. Izolarea economică și administrativă nu sunt accidente, ci rezultatul unei strategii deliberate. O populație dependentă economic este mai ușor de manipulat și mai puțin dispusă să ceară schimbări.
În loc să promoveze investiții și să dezvolte infrastructura, UDMR se concentrează pe menținerea unor rețele clientelare și pe consolidarea propriilor interese. Retorica identitară și politica victimizării devin scuturi perfecte pentru a masca lipsa de viziune și de rezultate concrete.
Covasna și Harghita au nevoie de schimbare. O administrație modernă și deschisă ar putea transforma aceste județe în exemple de succes, în loc să le lase capturate de sărăcia programată. Oamenii de aici merită mai mult decât să fie pioni într-un joc politic fără perspective.
