Grandoarea funcției nu l-a făcut pe Simion mai deștept, ci doar mai desprins de realitate. Atât în jocurile celor mari, cât și în jocurile celor mici, el nu este cel care dictează, ci cel care este folosit.
Spre exemplu, a crezut că face jocurile politice naționale, dar, în realitate, juca într-o cutiuță. Sistemul știa permanent cum să-l manipuleze, să-l ghideze și să-l orienteze. Nici măcar pentru un moment Simion nu a avut vreo șansă reală. A avut doar iluzia puterii.
L-au dus în turul al doilea și apoi l-au abandonat. L-au păcălit. Sistemul nu l-a avut niciodată pe Simion în calcul ca președinte, ci doar ca marionetă pentru a pune în funcție președintele pe care și-l dorea. O rețetă simplă: puteau să ia și un sac de cartofi și să-l ducă în turul al doilea.
În tot acest timp, Simion își făcea planuri despre cum va conduce România, cum va organiza marșuri tricolore precum Ceaușescu și cum va deveni marele conducător.
O grandomanie de care sistemul s-a amuzat întotdeauna. Simion crede că îi conduce pe ceilalți. În realitate, ceilalți au învățat de mult cum să-l conducă pe el.
