Incursiune în istoria antică – cu CĂTĂLIN BORANGIC, președintele Asociaţiei Culturale Enciclopedia Dacica (ENDA), arheolog specialist, doctor în istorie.
Încă de la începuturile arheologiei în România și până în zilele noastre, civilizația dacică a fost învăluită într-o ceață densă, existând și acum multe necunoscute sau ipoteze / supoziții care nu sunt probate din punct de vedere științific.
Împreună cu Cătălin Borangic și echipa ENDA, încercăm astăzi să dezvăluim rezultatele cercetărilor pe care aceștia le-au realizat de-a lungul anilor, rezultate care sunt bazate pe realitatea istorică (izvoare istorice precum cercetări arheologice, reprezentări în iconografie și pe basoreliefe).
„Temut însemn de prestigiu, cu o încǎrcǎturǎ spiritualǎ aparte, pumnalul de tip sica este un reper în încercarea de stabilire a dimensiunii fenomenului militar tracic în ansamblu, dar mai ales a rolului pe care l-a avut, în societate, elita militarǎ care l-a utilizat1. Excursul nostru încearcǎ sǎ aducǎ în discutie un repertoriu tipologic, cu implicatiile artistice si spirituale care se pot construi, cu prudenta cuvenitǎ, în jurul acestei arme, pornind de la surse iconografice, arheologice, istoriografice, interpretǎri simbolistice si arheologie experimentalǎ.
Cel mai caracteristic tip de armǎ curbǎ din panoplia rǎzboinicilor traci este reprezentat, asadar, de un pumnal ascutit, cu lama curbatǎ si o sectiune triunghiularǎ, având sant de scurgere a sângelui de-a lungul lamei si motive zoomorfe sau geometrice încrustate pe lamǎ. Dimensiunile acestui pumnal, denumit generic sica, variazǎ între 25 si 35 cm lungime.”
„Aria acoperită de aceşti războinici o reprezintă nord-vestul Bulgariei, vestul Munteniei, bună parte din Oltenia, cu o intruziune consistentă în sud-vestul Transilvaniei, altfel spus: complexul cultural arheologic Padea-Panagjurski Kolonii, în al cărui inventar funerar găsim şi pumnale curbate de tip sica. Această elită militară, în expansiunea ei spre nord, a eliminat autoritatea celtică din zona intracarpatică şi a răspândit pumnalul curbat la nord de Dunăre, sica fiind utilizată de elitele militare şi religioase ale Regatului dac.”
„Reprezentarile armelor curbe de pe monumentele Antichitǎtii nu sunt, nici ele, mai lipsite de echivoc, pentru a putea cataloga drept pumnale sau falces armele cu care sunt înarmati dacii imortalizati pe Columna traianǎ sau personificarile Daciei de pe o serie de monede romane. Descoperirile arheologice, lipsite de ambiguitǎtile literare sau de minusurile ori adǎugirile artistice, prin numǎrul pieselor si prin relativa lor standardizare, permit însǎ formarea unei imagini mai corecte si, implicit, mai complete a acestor arme.”
Imagini cu pumnale sica descoperite și o replică a acestuia realizată de ENDA:
„(…) se poate spune că pumnalul sica reprezintă un important artefact istoric care, datorită importanţei şi rolului avut în lumea tracilor, contribuie la înţelegerea mecanismelor sociale şi militare ale acestei societăţi, iar prin dimensiunea spirituală deosebită, la receptarea unei noi faţete din mozaicul religios a acestui popor. Dintre toate armele curbe utilizate în spaţiul tracic, pumnalele sica sunt singurele care fac legătura între tracii de sud şi cei nord-dunăreni, fiind la fel de răspândite pe ambele maluri ale fluviului.”
Sica dacica – replica ENDA 
Descoperire arheologica – sica dacica 
Descoperire arheologica – sica dacica
„Ipoteza identitatii între sica si oricare altǎ armǎ curbǎ din arsenalul tracilor nu poate fi sustinutǎ dacǎ se ia în calcul faptul ca, în limba latina, sica = pumnal încovoiat face parte din aceeasi familie de cuvinte cu sicilis = secera, sicilio = a taia cu secera, sicilicula = seceruica, cosor mic, sicarius = cutitar, figurat asasin. Toatǎ familia de cuvinte sugereazǎ dimensiuni mici si nu întotdeauna rǎzboinice. Cel putin la nivel teoretic, istoriografia româneasca pune semnul egal între sica si oricare alt tip de pumnal curb; practic, însǎ, exemplificarea cu artefacte precise acoperǎ o paletǎ largǎ de forme si dimensiuni, ceea ce face necesarǎ o analizǎ atentǎ si o clarificare în acest sens.”
„În acest cadru general al notiunii de pumnal, cele tracice prezintǎ atribute specifice, îndeosebi legate de formǎ, dar si de amprenta spiritualǎ. În primul caz, si poate cel mai evident, forma acestor pumnale, cu vârf ascutit si sectiunea lamei triunghiularǎ, este una curbatǎ, cel mai adesea o curburǎ elegantǎ, si nu prezintǎ douǎ tǎisuri, ci doar unul, pe partea concavǎ a lamei. Aceastǎ conformatie îmbunǎtǎteste trǎsǎturile de bazǎ ale pumnalelor prin faptul cǎ, desi pǎstreazǎ puterea mare de penetrare rezultatǎ din vârful ascutit si lama prelungǎ, amplificǎ efectele actiunii de sectionare/înjunghiere. Cea de-a doua particularitate a pumnalelor trace este prezenta unei importante încǎrcǎturi spirituale, dedusa din reprezentǎrile cu care sunt ornamentate lamele, dar si din relatia armelor curbe în general cu ideea de sacrificiu.”
De asemenea vă recomandăm și lucrarea științifică scrisă de către Cătălin Borangic și Valeriu Sîrbu, „PUMNALUL SICA ÎN NORDUL DUNĂRII (~200 a. Chr – 106 p. Chr) – editura Istros – Brăila 2016, unde găsim informații complete despre cercetarea acestui tip de pumnal.
Mai jos este o filmare realizată de membrii Asociaţiei Culturale Enciclopedia Dacică (ENDA), pe care îl recomandăm.
„Ne-au închis în case, dar ne-am făcut din case cetăți. Ne-au oprit drumurile, vadurile, izvoarele, dar noi ne-am făcut alte drumuri, am găsit alte vaduri, am căutat alte izvoare. Au pus piedici între noi, dar noi am zis că piedicile sunt munții noștri și le-am trecut la pas. Doar ca să mai spunem o poveste. O poveste despre timpurile când Soarele era un zeu. Încă o poveste despre daci și armele lor.
De data asta vom vorbi despre pumnalul sica.
Pumnalul încovoiat, cunoscut sub numele de sica, are o poveste lungă, alunecând viclean între legendă și adevăr, între mit și realitate. Se întâmplă tot mai des să se vorbească despre această armă cam peste tot unde se vorbește despre daci, dar cel mai adesea fie fără să se știe mare lucru despre ea, fie să se denatureze ceea ce știm despre arma simbol a aristocrației războinice care l-a folosit. Am făurit astfel de pumnale, le-am încercat și folosit, le-am cercetat istoria și puterea, le-am căutat urmele, am scris cărți despre ele și, în cele din urmă, nu ne-a mai rămas de făcut decât să vă spunem și vouă, tuturor iubitorilor de istorie, ce este un astfel de pumnal, cine îl folosea și mai ales ce însemna el pentru războinicii daci. Privește, ascultă și dă mai departe! Atâta timp cât vorbim despre daci, ei sunt nemuritori așa cum și-au dorit.”
