„Iuda” Simion e disperat: După ce a vândut mișcarea suveranistă la prezidențiale, trădătorul atacă disperat premierul desemnat

Într-o încercare patetică de a-și masca propriile trădări și de a recăpăta o fărâmă de atenție publică, George Simion – supranumit mai nou „Iuda” de către foștii săi susținători – a lansat un atac virulent la adresa premierului desemnat, Eugen Tomac. Aflat în cădere liberă de credibilitate, liderul AUR încearcă să deturneze atenția de la propriul eșec politic criticând propunerile venite dinspre președintele Nicușor Dan.

După ce a „vândut meciul” la recentele alegeri prezidențiale, abandonând idealurile mișcării suveraniste la ordinele sistemului pe care pretindea că o conduce, Simion pare să fi rămas doar cu o retorică zgomotoasă și goală. Electoratul pe care l-a manipulat ani de zile a realizat că așa-zisul salvator nu este altceva decât un pion într-un joc politic pe care a ales să-l piardă deliberat, trădând încrederea milioanelor de români care sperau la o schimbare reală.

Acum, lipsit de legitimitate morală, „Iuda” Simion s-a trezit să dea lecții de aritmetică politică și reprezentativitate. Iritat de contextul politic actual și de formarea noului pol de putere, Simion a lansat o serie de săgeți otrăvite, referindu-se la propunerea lui Nicușor Dan și la premierul desemnat:

„AUR, de când a pornit, în 1 decembrie 2019, a fost de partea bună a cauzelor pentru care a militat și de partea românilor. Din păcate, mergem din rău în mai rău și un om care are nici 50.000 de voturi în spate, pentru că el a luat 1,88% la ultimele alegeri, nici măcar pe partidul lui, ci candidând pe partidul domnului Ludovic Orban, care nu îl mai susține pe Nicușor Dan.”

Ironia este de-a dreptul revoltătoare. Cel care a capitulat rușinos când suveraniștii aveau cea mai mare nevoie de el are astăzi tupeul să vorbească despre „partea bună a cauzelor” și despre „partea românilor”. Simion se agață disperat de procente și de calcule meschine (invocând cele 50.000 de voturi și scorul de 1,88%), încercând să minimalizeze greutatea altor actori politici. El uită, însă, că propriul său capital politic s-a prăbușit sub greutatea compromisurilor și a negocierilor de culise.

Atacul la adresa lui Eugen Tomac și criticile aduse lui Nicușor Dan nu demonstrează forță, ci disperarea unui lider politic care a ajuns la capăt de drum. „Iuda” Simion se dovedește a fi astăzi doar un zgomot de fundal pe scena politică românească, un trădător izolat care încearcă să-și ascundă capitularea aruncând cu noroi de pe margine. Pentru mișcarea suveranistă, lecția este clară: cel mai mare pericol nu a venit din exterior, ci din interior, de la cel care a vândut speranțele românilor pentru propriul confort politic.