Secretariatul pentru Culte, noua gaură neagră a României: finanțări insuficient justificate, datorii neurmărite și controale deficitare

Milioane de lei din bugetul statului se scurg anual către unitățile de cult din România, însă traseul acestor bani se pierde într-un hățiș administrativ plin de nereguli. Un raport devastator de audit financiar pentru anul 2025 a aruncat în aer activitatea Secretariatului de Stat pentru Culte (SSC), instituția condusă de Ciprian-Vasile Olinici, scoțând la iveală un management dezastruos al banilor publici. În loc să fie un câine de pază al finanțărilor, instituția a devenit o veritabilă gaură neagră a documentelor justificative.

Într-o instituție care gestionează bani de la bugetul de stat, transparența și controlul financiar ar trebui să fie reguli elementare. La Secretariatul de Stat pentru Culte, însă, auditorii au identificat o evidență contabilă insuficient detaliată, documente justificative incomplete sau depuse cu întârziere, sume care necesitau recuperare și proceduri interne care nu ofereau garanții suficiente pentru verificarea operațiunilor. Mai mult, înregistrările financiare nu au putut fi reconciliate integral nici până la încheierea auditului. Toate acestea s-au petrecut într-o instituție condusă din iunie 2023 de Ciprian-Vasile Olinici, secretar de stat care are și calitatea de ordonator principal de credite. Responsabilitatea administrativă pentru funcționarea mecanismelor de control nu poate fi tratată ca un simplu detaliu birocratic.

Bani acordați cultelor, dar o evidență financiară care nu putea fi clarificată integral

Cea mai gravă problemă de sistem identificată privește modul în care Secretariatul de Stat pentru Culte a urmărit și justificat finanțările acordate unităților religioase. Instituția nu dezvoltase evidența contabilă în conturi analitice distincte pentru fiecare beneficiar, ceea ce a împiedicat monitorizarea sistematică a sumelor în funcție de data acordării, termenul de justificare, sumele deja justificate și cele rămase de justificat. Într-o administrație care gestionează fonduri publice, o asemenea lipsă de precizie este greu de acceptat. Dacă banii sunt acordați individual, fiecărei unități beneficiare, de ce nu exista și o evidență contabilă suficient de detaliată pentru urmărirea lor?

Problema nu s-a limitat la organizarea conturilor. Au fost identificate documente incomplete, întocmite necorespunzător sau depuse după termenul stabilit, precum și neconcordanțe între înregistrările contabile și documentația justificativă. În timpul auditului, situația financiară s-a modificat succesiv, pe măsură ce au fost primite documente suplimentare, clarificate poziții individuale și efectuate corecții. Cu toate acestea, la finalul verificărilor, contul utilizat pentru urmărirea sprijinului financiar acordat cultelor nu putea fi reconciliat integral cu evidența beneficiarilor și cu documentele aferente.

Aceasta este întrebarea care ar trebui să ajungă direct pe biroul secretarului de stat Ciprian-Vasile Olinici: cum poate o instituție publică să distribuie sprijin financiar, dar să nu poată confirma integral, cu un grad rezonabil de certitudine, corectitudinea evidenței sumelor respective? Câți beneficiari aveau documentații incomplete? Care era valoarea exactă a sumelor nejustificate? Câte finanțări necesitau clarificări și câte trebuiau recuperate? Raportul nu oferă un total cert al acestor sume, tocmai pentru că evidențele prezentau neconcordanțe. Iar această lipsă de claritate reprezintă una dintre cele mai importante probleme ale administrației conduse de Olinici.

Statul a alocat finanțări, dar recuperarea unor datorii nu a fost urmărită corespunzător

O altă constatare privește recuperarea creanțelor de la unitățile de cult debitoare. Au fost identificate situații în care Secretariatul de Stat pentru Culte nu efectuase toate demersurile legale necesare recuperării unor datorii, nu actualizase corespunzător evidențele și nu urmărise anumite debite. În același timp, procedurile instituției nu reglementau suficient executarea titlurilor executorii prin care beneficiarii erau obligați să restituie integral sau parțial sprijinul financiar nejustificat.

Cu alte cuvinte, statul dispunea de mecanisme legale pentru recuperarea unor fonduri, însă instituția însărcinată cu gestionarea acestora nu le aplicase corespunzător în toate cazurile verificate. Abia în timpul auditului au fost efectuate actualizări contabile, a fost formulată o cerere de chemare în judecată împotriva unei unități de cult debitoare și a fost solicitată intervenția ANAF pentru declanșarea executării silite împotriva altei unități debitoare.

De ce au fost necesare verificările externe pentru accelerarea unor asemenea măsuri? Cine avea obligația să urmărească aceste creanțe și de ce mecanismele interne nu au funcționat suficient? Sunt întrebări legitime pentru conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte. Finanțarea cultelor din bani publici presupune nu doar aprobarea sumelor și efectuarea plăților, ci și responsabilitatea de a verifica utilizarea lor și de a recupera fondurile atunci când beneficiarii nu respectă obligațiile legale.

Peste 100.000 de lei achitați peste nivelul legal. Erorile au fost corectate după verificări

Neregulile au vizat și cheltuielile pentru salarizarea personalului neclerical trimis să deservească așezămintele românești din străinătate. În anul 2025, Secretariatul de Stat pentru Culte a efectuat lunar cheltuieli cu 4.103 lei peste nivelul legal pentru contribuția asiguratorie pentru muncă. Pentru întreaga perioadă în care contribuția fusese calculată majorat, suma identificată a ajuns la 104.526,72 lei.

Este o abatere financiară concretă, care arată că nici calcularea unor obligații salariale nu a fost lipsită de erori. Instituția a recuperat suma în iunie 2026 și a introdus măsuri de corectare a calculului, iar deficiența a fost consemnată ca remediată. Dar faptul că banii au fost recuperați nu elimină întrebarea despre felul în care au funcționat verificările înainte de efectuarea plăților. De ce a continuat calcularea majorată a contribuțiilor și de ce nu a fost identificată mai devreme eroarea?

Patrimoniul statului, între evidențe greșite și neconcordanțe de proprietate

Nici administrarea patrimoniului nu a fost lipsită de probleme. Secretariatul de Stat pentru Culte nu efectuase reevaluarea corespunzătoare a unor bunuri imobile, nu actualizase integral valorile din inventarul centralizat al statului și nu corelase informațiile din evidențele proprii cu cele din cărțile funciare. În anumite cazuri, terenurile figurau fără clădirile aferente, suprafețele nu erau înregistrate complet, iar unele clădiri demolate continuau să apară în evidențe.

Una dintre cele mai interesante situații privește un imobil pentru care cartea funciară indica dreptul de proprietate al unei unități de cult, în timp ce inventarul centralizat al bunurilor aparținând domeniului public al statului îl prezenta ca fiind administrat de Secretariatul de Stat pentru Culte. O asemenea neconcordanță impune clarificarea regimului juridic și a documentelor care justifică înscrierea bunului în patrimoniul public.

Au existat și erori de înregistrare contabilă, inclusiv cazul unui imobil compus din teren și clădire, evidențiat integral în contul destinat clădirilor. Valorile afectate nu au putut fi cuantificate în totalitate, ceea ce a influențat acuratețea raportărilor financiare. Problema este simplă: o instituție care administrează proprietăți ale statului trebuie să știe exact ce bunuri are în evidență, care este valoarea acestora și care este regimul lor juridic.

Contracte și angajamente fără toate verificările necesare. Cine a supravegheat cheltuielile?

Problemele privind controlul intern sunt la fel de importante. Au fost identificate angajamente legale semnate fără obținerea prealabilă a vizei de control financiar preventiv propriu, precum și un angajament legal care nu figura în raportarea trimestrială către Ministerul Finanțelor. În plus, normele metodologice specifice privind controlul financiar preventiv propriu nu beneficiau de avizul cerut de reglementările aplicabile.

În perioada verificată, instituția nu desemnase nici o comisie responsabilă cu verificarea și recepționarea serviciilor prestate de furnizorii externi. Procedurile contabile nu stabileau suficient de clar persoanele responsabile pentru fiecare activitate și modul de exercitare a controalelor asupra înregistrărilor. Au fost necesare ordine și modificări procedurale pentru corectarea acestor deficiențe.

Iar una dintre cele mai îngrijorătoare constatări privește modul în care erau validate documentele referitoare la sprijinul financiar acordat cultelor. Încadrarea sumelor ca justificate sau nejustificate era realizată la nivelul personalului de execuție, fără un mecanism ierarhic suficient de verificare și aprobare. Într-o instituție care gestionează finanțări publice, validarea unor astfel de documente trebuie să beneficieze de controale clare, nu să depindă de proceduri incomplete.

Audit intern nefuncțional și obiective administrative stabilite formal

În condițiile în care evidența banilor prezenta neconcordanțe, iar procedurile de control aveau deficiențe, nici activitatea de audit intern nu funcționa în cadrul instituțional cerut de legislație. Secretariatul de Stat pentru Culte avea formal organizată această activitate, dar nu reușise să îi asigure funcționalitatea potrivit reglementărilor. Au fost inițiate demersuri pentru ocuparea unor posturi vacante, însă constrângerile bugetare au împiedicat organizarea recrutărilor.

În același timp, auditorii au constatat că unele obiective interne fuseseră stabilite doar formal, fără indicatori măsurabili, structuri responsabile și termene clare. Autoevaluarea sistemului de control intern avea, la rândul său, un caracter predominant formal. Imaginea este aceea a unei instituții în care existența documentelor administrative nu era întotdeauna însoțită de mecanisme efective de monitorizare și verificare.

Ciprian-Vasile Olinici trebuie să explice ce se întâmplă cu banii publici administrați de instituția sa

În centrul acestor constatări se află responsabilitatea de conducere a Secretariatului de Stat pentru Culte. Ciprian-Vasile Olinici conduce instituția și exercită atribuțiile de ordonator principal de credite. Această funcție presupune responsabilitatea organizării activității și a existenței unor mecanisme adecvate de control financiar. Neregulile identificate nu stabilesc că secretarul de stat ar fi folosit personal fondurile în mod nelegal, dar oferă motive concrete pentru a solicita explicații privind supravegherea activității instituției.

De ce nu exista o evidență suficient de detaliată pentru fiecare unitate de cult beneficiară? Care era suma totală rămasă nejustificată la sfârșitul anului 2025? Cine răspundea de recuperarea creanțelor, de verificarea documentelor și de aprobarea operațiunilor? De ce au fost identificate angajamente semnate fără viza prealabilă de control financiar preventiv? Și ce garanții există că aceleași probleme nu se vor repeta?

Finanțarea unităților de cult din bugetul statului este o activitate legală, iar numeroase comunități religioase beneficiază de asemenea forme de sprijin. Tocmai de aceea, administrarea acestor fonduri trebuie să fie riguroasă, verificabilă și transparentă. Neregulile identificate nu pot fi puse în responsabilitatea tuturor cultelor sau a tuturor beneficiarilor, dar nici nu pot fi minimalizate ca simple greșeli birocratice atunci când privesc urmărirea banilor publici și recuperarea sumelor datorate.

Ciprian-Vasile Olinici conduce o instituție care trebuie să poată răspunde, pentru fiecare finanțare acordată, la trei întrebări elementare: cine a primit banii, cum a justificat utilizarea lor și ce s-a întâmplat atunci când obligațiile nu au fost respectate. Faptul că evidențele nu au putut fi reconciliate integral până la finalizarea auditului arată că aceste răspunsuri nu erau susținute, în toate cazurile, de o situație financiară suficient de clară.

Iar aceasta este problema care depășește orice discuție despre proceduri și formulare: banii publici trebuie să poată fi urmăriți de la momentul acordării până la justificarea utilizării sau recuperarea lor. Secretariatul de Stat pentru Culte are obligația să demonstreze că poate face acest lucru. Conducerea instituției trebuie să prezinte public situația exactă a finanțărilor nejustificate, a creanțelor aflate în recuperare și a măsurilor adoptate pentru eliminarea deficiențelor.

Pentru că întrebarea rămâne: ce se întâmplă, concret, cu banii de la Culte și când va putea instituția condusă de Ciprian-Vasile Olinici să prezinte o evidență completă și verificabilă a acestora?

sursa: anchetatorii.ro