Au trecut mai bine de 31 de ani de la Revoluția și lovitura de stat din ’89. Românii au gustat destul din democrația promisă, o pâine mucegăită care ne-a ținut de foame până acum; aceeași pâine care a generat viață pentru Sfinții din închisorile comuniste. Speranța de a vedea „luminița de la capătul tunelului” pâlpâie a stingere… 40 de ani de regim comunist, 30 de ani de pseudo-democrație și un viitor incert.
Sunt proteste masive în toată țara, criza politico-sanitară, lipsa locurilor de muncă, restricțille de circulație, închiderea școlilor au împins o parte din populație, printre care și adolescenți, să iasă în stradă, să își exercite dreptul constituțional de a protesta. Da, există în Constituția României acest principiu democratic: „Libertatea întrunirilor” iar dacă acest drept este încălcat în acel context, în acea zonă, în acea perioadă de timp nu mai putem vorbi de democrație.
M-am trezit devreme din somn pentru a lucra la un proiect de dezvoltare pentru comuna în care locuiesc, doresc să idetific problemele transportului local și să propun soluții.
Îmi permit un moment de „relaxare” pentru a verifica ce se petrece în țară. Site-urile de socializare, prin algoritmul de inteligență artificială, îmi transmit un video postat de Geroge Simion, Co-președintele AUR, în legătură cu protestele de la Brăila. Acțiunea se petrece în jurul orei 23.00. În imagini se văd niște adoleșcenți care sunt înconjurați de polițiști și jandarmi. Celui care filmează i se ordonă: „Vă rog să închideți telefonul!”. La câțiva metri, un alt adolescent zace culcat lângă un taxi… din cap i se scurge sângele pe asfalt. Un jandarm se plimbă pe lângă rănit apoi se interpune încercând să împiedice filmarea. Un alt baiat, probabil prieten de-ai celui rănit, îi acordă primul ajutor.
Băiatul care filmează, speriat dar cu tăria unui bărbat adevărat, își roagă prietenii de pe rețeaua de socializare: „Dați distribuiri! Dați să ajungă cât mai departe! Dați distribuiri! Uitați cum se fac abuzuri!”
Jandarmii, polițiștii se îndreaptă hotărâți către ei!
Băiatul care filmează strigă „Stați să vină cineva din familie….sunt minor!” apoi este imobilizat, imaginea devine neagră, pe fundal se aud jandarmii, polițiștii, înjurături și țipetele de disperare ale adolescenților.
Se oprește filmarea!
Un fir rece îmi trece prin tot corpul! Mi se pare de neimaginat postura în care mă aflu: din comoditatea biroului meu încerc să găsesc soluții pentru modernizarea și optimizarea transportului unei comune, în timp ce la Brăila adolescenții sunt bătuți de către structurile de forță ale statului român pentru că protestează față de închiderea școlilor.
În ’90, fostul președinte al României, Ion Iliescu, a chemat minerii să apere democrația, să îl ajute să alunge prin bătaie studenții care protestau în Piața Universității. Acum minerii, bineînțeles nu cei care au venit la București, moștenitorii acestei meserii, trăiesc sub pragul săraciei, se zbat în mizerie nebăgați în seamă, cu salarii infime, neplătite de luni de zile.
E ora 4 dimineața, altă pauză de la mărețul meu proiect care acum nu mai are nico motivație… sunt alte probleme mai importante nu e vreme de fudulie, țara cade în râpă și eu visez la implementări de sisteme inteligente și ecologice.
Zarvă mare în fața Poliției Brăila, mai multe persoane, filmate de un jurnalist, cer socoteală polițiștilor. Sunt părinții adolescenților reținuți de jandarmerie cu 4 ore în urmă. Omenii își stringă dispererarea, copiii lor sunt reținuți în sediu de poliție inclusiv adolescentul plin de sânge din filmarea de mai devreme.
Vor să știe ce s-a întâmplat cu copiii… câțiva polițisti sunt mobilizați în fața secției, dar nu oferă informații. După o vreme, rând pe rând adolescenții ies și povestesc ce se întâmplă acolo: „Am fost bătuți! „, „Ni se spune să nu spunem nimic!”. Aflam că sunt mai mulți reținuți, printre care și un copil de 12 ani și adolescentul grav rănit căruia nu i se acordă îngrijiri medicale.
La un moment dat privirile tuturor se îndreaptă către ușa Secției de Poliție Brăila, băiatul căruia i se scurgea sângele pe asfalt cu cinci ore în urmă, se târăște către ieșire, într-o stare de semiconștiență.
Rudele îi sar în ajutor, îl sprijină să coboare treptele și îl așează pe asfalt rezemat de o mașină de poliție. Se strigă: „Uitați în ce hal este!”, „Chemați salvarea!”
Părinții furioși cer socoteală jandarmilor ce au ieșit din secție, la câteva minute după baiatul rănit.
„E normal să faceți așa ceva, să bateți un copil nevinovat în halul asta?!”, „Eu vă dau dreptate, dar nouă cine ne face dreptate?!”, strigă o mamă disperată către jandarmi!
Jandarmii prezenți se scuză că nu ei i-au bătut, că jandarmii care i-au bătut pe copii nu mai sunt în secție au plecat acasă: „Sunt acasă! Aștia suntem toți, nu mai e nimeni în secție!”.
„Chemații pe cei care au dat în noi!”, disperat unul dintre adolescenții reținuti!
Salvarea sosește și preia unul dintre răniți.
Alți copii ies fugind din secția de poliție, recunosc că sunt instruiți să nu vorbescă, să nu spună că au fost bătuți. Un băiat arată la cameră dinții din față sparți, altul se ține de durere cu mâna de partea dreaptă, în dreptul toracelui.
Salvarea pleacă către spital iar rudele copiilor o însoțesc. Filmare se oprește.
Doamne în ce țară am ajuns să trăim?!
Acum câțiva ani jurnalista Emilia Șercan era amenințată cu moartea de un ofițer de poliție instigat de către Rectorul și Prorectorul „Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza”, în urma scandalului cu „Doctoratele plagiate”.
Acum cîteva zile una dintre victime și ultimul martor al scandalului de tortură în care sunt implicați 9 polițiști din București, a murit „în condiții suspecte”. Spun ultimul martor pentru că celălalt martor a murit cu 3 săptămani în urmă „în condiții normale”.
Ne vom trezi vreodată din visul ăsta urât în care am ajuns ca frații noștri, românii în uniformă, să-și bată fără milă poporul, să distrugă viitorul tării?!
Material primit pe adresa redacției de la Cosmin Matache
