Dacă mai era vreun dubiu că România este doar o colonie de facto a Bruxelles-ului, evenimentele recente îl spulberă. Dar realitatea este și mai gravă: nu doar România este captivă, ci întreaga Uniune Europeană. Statele membre nu mai sunt conduse de popoarele lor, ci de o clică birocratică globalistă, unsă în funcții fără vot popular, care dictează legi și reguli împotriva intereselor națiunilor.
Franța? A devenit un laborator progresist, unde Macron conduce țara ca un guvernator al oligarhiei internaționale, promovând politici care distrug identitatea și economia națională. Germania? Controlată de aceleași rețele de putere, cu un guvern mai preocupat să îndeplinească agenda „tranziției verzi” și a migrației masive decât să-și protejeze propriii cetățeni. Italia? O țară cu un guvern care trebuie să meargă pe sârmă, sub presiunea constantă a Bruxelles-ului și a „partenerilor strategici”, orice tentativă de reafirmare a suveranității fiind rapid reprimată.
Uniunea Europeană nu mai este o alianță a națiunilor libere, ci un imperiu birocratic condus din umbră de interese care nu au nimic de-a face cu voința popoarelor. Oricine încearcă să iasă din rând, să vorbească despre suveranitate sau despre dreptul națiunilor de a-și decide singure viitorul, este rapid etichetat drept „extremist”, „populist” sau „pericol pentru democrație”. Dar ce democrație mai există în Europa, când legile sunt făcute peste capul cetățenilor, impuse prin mecanisme birocratice pe care nimeni nu le poate controla?
România nu este singura victimă. Întreaga Europă este un continent ocupat, unde guvernele nu mai servesc popoarele, ci o elită transnațională care decide cine conduce, ce legi trebuie adoptate și cum trebuie să arate viitorul. Dacă nu se schimbă nimic, UE va deveni doar o mare închisoare economică și ideologică, un teritoriu unde suveranitatea națională este doar o amintire, iar cetățenii sunt spectatori neputincioși la propriul declin.
