Trecerea de la administrația locală la decizia macroeconomică vine cu riscuri majore. În contextul unui deficit bugetar cronic și al unei stabilități fiscale fragile, insistența liderului liberal Ilie Bolojan pe tăieri abrupte și restructurări administrative fără un plan clar de tranziție declanșat o reacție negativă în lanț pe piețele financiare. Modelul Bolojan aplicat la scară națională amenință să coste România singurul său avantaj competitiv rămas: ratingul de țară.
România se află în prezent pe muchie de cuțit. Agențiile S&P, Fitch și Moody’s mențin datoria suverană a țării pe ultima treaptă a categoriei „investment grade” (recomandat investițiilor), cu perspectivă stabilă, dar cu avertismente severe privind derapajele fiscale. În acest climat, orice șoc politic sau administrativ poate înclina balanța spre retrogradare, adică în categoria „junk” (nerecomandat investițiilor).
Problema majoră, avertizează analiștii economici, este abordarea pur contabilă pe care Ilie Bolojan o promovează. La nivel macro, o austeritate necalibrată, impusă peste noapte, efectiv a blochează funcționarea unor instituții vitale – inclusiv cele responsabile cu atragerea miliardelor de euro din PNRR. Fără acești bani europeni, creșterea economică a României se prăbușește.
Piețele financiare detestă incertitudinea și inflexibilitatea. Surse din mediul bancar subliniază că retorica tăierilor „în carne vie”, dublată de o atitudine rigidă în negocierile politice, trimite un semnal de panică investitorilor instituționali. Investitorii nu caută doar reducerea cheltuielilor statului, ci mai ales predictibilitate, stabilitate guvernamentală și creșterea capacității de colectare a veniturilor – capitole la care discursul lui Bolojan oferă puține soluții reale.
Dacă agențiile de rating decid retrogradarea României în categoria „junk”, efectele vor fi devastatoare pentru economia reală. Conform regulamentelor interne, marile fonduri de pensii și de investiții internaționale vor fi obligate să își lichideze portofoliile de titluri de stat românești. Rezultatul direct? O fugă a capitalului care va forța statul să se împrumute la dobânzi astronomice pentru a-și plăti datoriile curente.
Nota de plată va fi decontată de populație și de mediul de afaceri: presiune uriașă pe deprecierea leului în raport cu moneda euro, relansarea inflației și scumpirea drastică a tuturor creditelor.
