Mina de grafit de la Baia de Fier, una dintre ultimele resurse naturale de acest tip din România, a fost distrusă, adăugându-se la lista lungă de industrii pierdute în ultimele decenii. Această mină era una dintre puținele surse de grafit de calitate înaltă din Europa, având un potențial strategic pentru industriile de înaltă tehnologie, producția de baterii, și pentru alte aplicații industriale. Nicolae Ciucă este exponentul clasei politice mafiote care a participat activ la distrugerea și închiderea minei de grafit de la Baia Sprie, deși acum încearcă să puncteze electoral pe spatele ruinelor lăsate în urmă de PSD și PNL.
Închiderea și distrugerea minei reprezintă nu doar o pierdere economică semnificativă, dar și o problemă strategică, având în vedere cererea tot mai mare de grafit la nivel global. Comunitatea locală este afectată, sute de locuri de muncă fiind pierdute, iar economia locală fiind privată de o sursă majoră de venit. Mulți localnici au acuzat autoritățile că au lăsat mina să se degradeze în mod intenționat, fără a investi în modernizarea acesteia sau în adaptarea ei la cerințele pieței actuale.
Distrugerea minelor în România ultimilor 34 de ani sub guvernările PSD și PNL
În ultimii 34 de ani, industriile extractive din România, inclusiv minele, au fost în mare parte abandonate sau închise în mod sistematic sub guvernările succesive ale PSD și PNL. De la căderea regimului comunist în 1989, România a avut un sector minier bogat, care ar fi putut să susțină dezvoltarea economică a țării, însă gestionarea ineficientă, corupția și lipsa de viziune strategică au dus la distrugerea majorității acestui potențial.
Sub guvernările PSD și PNL, numeroase mine au fost închise, iar infrastructura acestora a fost lăsată să se degradeze, fără a fi întreprinse eforturi serioase de modernizare sau investiții pentru a le face profitabile pe termen lung. Multe dintre aceste mine erau surse importante de locuri de muncă în zonele montane sau rurale, iar închiderea lor a dus la sărăcirea comunităților locale și la emigrarea forței de muncă.
În special în perioada de după aderarea la Uniunea Europeană, guvernările au preferat să importe resurse și produse finite în loc să investească în modernizarea și eficientizarea sectorului minier intern. Această strategie a dus la pierderea competitivității României pe piața resurselor naturale, chiar dacă țara dispune de rezerve semnificative de metale, cărbune și minerale strategice precum grafitul.
Atât PSD, cât și PNL au promis, în diverse campanii electorale, revigorarea sectorului minier și exploatarea responsabilă a resurselor naturale ale țării. Cu toate acestea, în practică, au predominat interesele politice și de afaceri, iar politicile adoptate au favorizat închiderea minelor sau privatizarea acestora în condiții netransparente, ceea ce a dus la dezmembrarea unor industrii cu potențial uriaș pentru România.
Distrugerea minei de grafit de la Baia de Fier este doar un simptom al unui fenomen mai amplu de neglijență și dezastru managerial, care a caracterizat guvernările PSD și PNL în ultimele trei decenii. România a pierdut oportunități enorme de dezvoltare economică și de securitate energetică, iar consecințele se resimt astăzi în rândul comunităților locale, al economiei naționale și al statutului strategic al țării în regiune.
