Iohannis și PSD – între troc și troacă

Distribuie acest articol!

Cine a sperat vreodată că între Iliescu și Constantinescu, Băsescu și Năstase sau Geoană ori Iohannis și Ponta sau Dăncilă a avut de ales între „băieții buni” și „băieții răi”, s-a înșelat amarnic.

De mai bine de trei decenii, asistăm la o farsă de democrație și avem impresia că, dacă nu votăm cu „comuniștii”, sigur votăm cu „anticomuniștii”, „liberalii”, „progresiștii” și o să ne fie mai bine. De fapt, de tot atâta timp ne e tot mai rău, căci votăm de fapt doar pe cine scoate în față Sistemul care îi păpușează pe toți acești candidați și care, oricine ar lua puterea, rămâne bine-mersi, netulburat și nederanjat. Se mai întâmplă, uneori, ca vreuna dintre marionetele Sistemului să vrea să fie mai cu moț și să devină un fel de „șefu la bani”, dar Sistemul, care e în tot și-n toate, îl liniștește rapid, arătându-i scheleții din dulap sau, dacă nu e sensibil la oase, zornăindu-i nițel cătușele. Așa au pățit și Năstase, și Dragnea, ba încă și matrozul Băsescu, atunci când s-a cocoțat prea tare pe valul simpatiei populare și amenința să strice echilibrul puterii și liniștea păpușarilor.

Nici astăzi lucrurile nu stau altfel. Iohannis a ieșit președinte printr-un jalnic troc cu PSD, care, dacă ar fi trimis orice alt candidat să-l înfrunte, chiar și foca de la circ sau portarul de la Partid, tot ar fi avut mai multe șanse decât cu duduia Dăncilă. Și, oricât ar vrea domnul Ciolacu să ne convingă de contrariu, trocul funcționează de minune. De un an de zile PSD mimează opoziția, răcnește, se agită, acuză, îi face pe Iohannis și „guvernul lui” albie de porci, dar asta doar așa, ca să vadă electoratul ce bine „combate” don Marcel.

Inclusiv moțiunea de cenzură depusă de PSD în vară a fost tot un „joc de glezne”, menit să demonstreze cât de vajnic e PSD, cum veghează el la bunăstarea țărișoarei, cât e de îngrijorat de proasta guvernare a lui Orban/Cîțu și cum plânge Partidul de mila românilor, zicând că inclusiv ei, pesediștii, sunt afectați de criză și au sărăcit, sărmanii, de nu mai nici după ce bea șampanie franțuzească. Bine instalați în troaca politicii românești, pesediștii și liberalii se prefac doar că se înfruntă, precum femeiuștile alea care se luptă în noroi, dar în realitate prieteșugul dintre ele merge ca uns, sub oblăduirea din umbră a Sistemului, și ar fi mers în continuare, dacă nu se trezea ochelărică ăla userist de la Justiție să-i bage bețe-n roate.

Dorința lui Stelian Ion de a numi șefi independenți la parchete și, totodată, refuzul lui de a semna ca primarul avizele pentru proiectul „Anghel Saligny” au aprins un beculeț de alarmă în Sistem – și acesta e și motivul pentru care Cîțu, acest Pinocchio pe spirtoase al politicii românești l-a demis instantaneu pe ministru. Iar problema a devenit și mai gravă atunci când USRPLUS a refuzat să tot înghită broaște și să mai participe la ședințele de guvern. Unde mai pui că taman acum s-a trezit și AUR să depună moțiune contra guvernului, moțiune la care pluseriștii au achiesat rapid. Și iarăși s-au aprins beculețele Sistemului, iar domnul Ciolacu s-a trezit brusc că vrea și el să depună moțiune – de unde până atunci zisese că nu mai depune alta anul ăsta.

Am putea fi tentați să credem că pesediștii nu vor să rămână de căruță ori să piardă procente electorale și de-aia au anunțat mintenaș că vor moțiune. Dar ce vor ei, de fapt, e s-o scalde până apucă guvernul Cîțu să arunce cu 50 de miliarde în primari. Păi credeți că a uitat PSD măcar o clipă că are aproape 1.500 de primari care abia așteaptă să primească bănișorii de la noul Dragnea din fruntea guvernului? Credeți că n-o să le dea Cîțu bani „big time” și primarilor pesediști, dar numai dacă Ciolacu respectă târgul și o lasă mai moale cu moțiunea – ceea ce iată, deja a început să facă? Căci să anunți, cum face liderul PSD, că vrei să depui moțiune, dar nu o depui, că nu ești sigur dacă strângi voturile, e o absurditate.

E ca și cum ai zice „Nu mai merg la examen, că dacă-mi pică greu și iau nota 4? Mai bine stau acasă și mai învăț, dau data viitoare”. Așa face și PSD acum – amenință cu moțiunea, dar n-are de gând să o depună. Și stați liniștiți: degeaba a declarat aseară Ciolacu că toți cei 157 de parlamentari PSD vor mota moțiunea AUR-USRPLUS. Dacă l-ați ascultat până la sfârșit, ați remarcat că a spus ceva esențial pe final: „Să vină ei cu moțiunea, discutăm și votăm!” Ei bine, acel „discutăm” e cheia. Adică e un fel de a spune „noi votăm, dar numai după ce discutăm și ne asigurăm că e așa cum vrem noi. Dacă nu e cum vrem noi, nu votăm”. Și garantat nu va fi, căci trocul Iohannis-PSD funcționează de minune, iar USL trăiește. Ba chiar, vorba lui Băsescu, „trăiește bine!”


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: