România a ajuns într-un punct în care simpla dorință de pace devine un subiect de atac politic. Dacă îndrăznești să spui „pace,” riști să fii etichetat imediat drept simpatizant al Rusiei, mai ales de politicieni precum Elena Lasconi și Marcel Ciolacu.
Aceștia transformă orice apel la dialog și înțelegere într-o armă de propagandă. În loc să promoveze o politică echilibrată, se mulțumesc să arunce acuzații, reducând discuțiile complexe la sloganuri simpliste și populiste.
Românii au obosit de această polarizare artificială. Dorința de pace nu înseamnă slăbiciune sau trădare, ci o viziune matură asupra viitorului. Însă, în logica lui Ciolacu și Lasconi, tot ce nu se aliniază discursului lor trebuie discreditat și atacat.
„Nu mai putem avea nici măcar un dialog sincer fără să fim etichetați,” spun cetățenii revoltați. România are nevoie de lideri care să unească, nu să dezbine, iar cei care denigrează apelurile la pace ar trebui să-și pună întrebări despre propriile priorități.
